Toate produsele vândute în magazinul de pe www.newkicksera.ro, operat de Newkicksera Paulina Wołowicz, CIF 9281939215, respectă Regulamentul (UE) 2023/988 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 ,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după prezentarea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

Având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European1,

Hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară2,

Întrucât: (1) Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului3 prevede că produsele de consum trebuie să fie sigure și că autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre trebuie să ia măsuri în legătură cu produsele periculoase și să facă schimb de informații în acest sens prin intermediul Sistemului de informații rapide al UE (RAPEX).

(2) Având în vedere evoluțiile legate de noile tehnologii și vânzările pe internet, Directiva 2001/95/CE ar trebui revizuită și actualizată pentru a asigura coerența cu evoluțiile legislației Uniunii în materie de armonizare și standardizare, pentru a asigura o retragere mai eficientă a produselor din motive de siguranță și pentru a oferi un cadru mai clar pentru imitațiile produselor alimentare reglementate anterior de Directiva 87/357/CEE a Consiliului4. Din motive de claritate, Directivele 2001/95/CE și 87/357/CEE ar trebui abrogate și înlocuite de prezentul regulament.

(3) Un regulament este instrumentul juridic adecvat, deoarece stabilește norme clare și detaliate care nu lasă loc pentru transpunere divergentă de către statele membre. Alegerea unui regulament în locul unei directive îndeplinește, de asemenea, mai bine obiectivul de a asigura coerența cu cadrul legislativ pentru supravegherea pieței pentru produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii, în cazul în care actul juridic aplicabil este, de asemenea, un regulament, și anume Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (5). În plus, o astfel de alegere va contribui la reducerea în continuare a sarcinii de reglementare prin aplicarea consecventă a normelor de siguranță a produselor în întreaga Uniune.

(4) Prezentul regulament își propune să contribuie la realizarea obiectivelor menționate la articolul 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În special, prezentul regulament ar trebui să urmărească asigurarea sănătății și siguranței consumatorilor și funcționarea pieței interne în ceea ce privește produsele destinate consumatorilor.

(5) Prezentul regulament ar trebui să urmărească protejarea consumatorilor și a siguranței acestora, acesta fiind un principiu fundamental al cadrului juridic al Uniunii consacrat în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). Produsele nesigure pot avea consecințe negative grave pentru consumatori și cetățeni. Toți consumatorii, inclusiv consumatorii vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă sau persoanele cu dizabilități, au dreptul la produse sigure. Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziție mijloace adecvate pentru a-și exercita acest drept, iar statele membre ar trebui să dispună de instrumente și mijloace adecvate pentru a aplica prezentul regulament.

(6) În ciuda dezvoltării legislației de armonizare sectorială a Uniunii care reglementează aspectele de siguranță ale anumitor produse sau categorii de produse, este practic imposibil să se adopte legislația Uniunii pentru toate produsele de consum care există deja sau care ar putea apărea în viitor. Prin urmare, este necesar un cadru legislativ amplu, de natură orizontală, pentru a umple lacunele și, astfel, a completa dispozițiile din legislația de armonizare sectorială existentă sau viitoare a Uniunii și pentru a oferi protecție consumatorilor care nu este altfel prevăzută de această legislație, în special pentru a atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, așa cum este prevăzut la articolele 114 și 169 din TFUE.

(7) În același timp, domeniul de aplicare al diferitelor părți ale prezentului regulament în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației sectoriale de armonizare a Uniunii ar trebui definit în mod clar pentru a evita suprapunerile și a asigura un cadru juridic clar.

(8) Deși anumite dispoziții ale prezentului regulament, cum ar fi majoritatea obligațiilor impuse operatorilor economici, nu ar trebui să se aplice produselor care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii, anumite alte dispoziții ale prezentului regulament completează legislația de armonizare a Uniunii și, prin urmare, ar trebui să se aplice acestor produse. În special, cerința generală de siguranță a produselor și dispozițiile aferente acesteia ar trebui să se aplice produselor de consum care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii, în cazul în care riscurile specifice nu sunt acoperite de respectiva legislație de armonizare a Uniunii. Dispozițiile prezentului regulament privind obligațiile furnizorilor de piețe online, obligațiile operatorilor economici în caz de accidente, dreptul consumatorilor la informare și la o cale de atac și rechemarea din motive de siguranță ar trebui să se aplice produselor care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii, în măsura în care această legislație de armonizare a Uniunii nu conține dispoziții specifice care urmăresc același scop. În mod similar, RAPEX este deja utilizat în sensul legislației de armonizare a Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1075/2009. 20 din Regulamentul (UE) 2019/1020, prin urmare, dispozițiile prezentului regulament care reglementează sistemul Safety Gate și funcționarea acestuia ar trebui să se aplice produselor care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii.

(9) Produsele destinate exclusiv uzului profesional, dar care sunt ulterior introduse pe piața de consum, ar trebui să fie supuse prezentului regulament, deoarece pot prezenta riscuri pentru sănătatea și siguranța consumatorilor atunci când sunt utilizate în condiții rezonabil previzibile.

(10) Medicamentele sunt supuse unei evaluări înainte de a fi introduse pe piață, care include o analiză detaliată a raportului beneficiu-risc. Prin urmare, aceste produse ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(11) Legislația Uniunii privind alimentele, hrana pentru animalele și domeniile conexe creează un sistem specific care asigură siguranța produselor vizate. Produsele alimentare și furajele sunt supuse unui cadru juridic specific, stabilit, în special, prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6). În plus, produsele alimentare și furajele sunt reglementate și de Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care prevede o abordare armonizată a controalelor oficiale care verifică conformitatea cu legislația privind hrana pentru animale și alimentele și cu normele de sănătate animală și bunăstare a animalelor. Prin urmare, produsele alimentare și furajele ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu excepția materialelor și obiectelor destinate să vină în contact cu alimentele, în măsura în care riscurile care decurg din acestea nu sunt acoperite de Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (8) sau de alte legislații alimentare care acoperă doar riscurile chimice și biologice legate de alimente.

(12) Plantele vii sunt supuse unui cadru juridic specific, stabilit în special prin Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (9), care ia în considerare specificitățile acestor produse pentru a asigura siguranța consumatorilor.

(13) Subprodusele de origine animală sunt materiale de origine animală care nu sunt consumate de oameni. Aceste produse, cum ar fi furajele, sunt supuse unui cadru juridic specific, prevăzut în special în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 10 .

(14) Produsele de protecție a plantelor, cunoscute și sub denumirea de pesticide, fac obiectul unor norme specifice pentru autorizarea lor la nivel național în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 11 și, prin urmare, ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(15) Aeronavele menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului 12 sunt supuse controlului de reglementare efectuat de statele membre datorită riscului limitat pe care îl prezintă pentru siguranța aviației civile. Prin urmare, aceste aeronave ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(16) Cerințele stabilite în prezentul regulament ar trebui să se aplice produselor uzate sau produselor reparate, recondiționate sau reciclate care reintră în lanțul de aprovizionare în cursul unei activități comerciale, cu excepția produselor pentru care consumatorul nu se poate aștepta în mod rezonabil la respectarea standardelor de siguranță actuale, cum ar fi produsele care sunt prezentate în mod clar ca fiind destinate reparării sau recondiționării sau care sunt puse la dispoziție pe piață ca obiecte de colecție de importanță istorică.

(17) Prezentul regulament nu ar trebui să acopere serviciile. Cu toate acestea, pentru a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor, produsele furnizate sau puse la dispoziția consumatorilor în contextul furnizării unui serviciu, inclusiv produsele întâlnite direct de consumatori în timpul furnizării serviciului, ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, echipamentele utilizate de consumatori pentru mobilitate sau călătorie ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament atunci când aceste echipamente sunt operate direct de către furnizorul de servicii în contextul furnizării unui serviciu de transport, deoarece aceste echipamente trebuie luate în considerare în ceea ce privește siguranța serviciului furnizat.

(18) Antichitățile, cum ar fi operele de artă sau obiectele de colecție, sunt categorii specifice de produse de la care nu se poate aștepta să îndeplinească cerințele de siguranță stabilite în prezentul regulament și, prin urmare, ar trebui excluse din domeniul său de aplicare. Cu toate acestea, pentru a evita ca alte produse să fie atribuite în mod eronat acestor categorii, este necesar să se țină cont de faptul că operele de artă sunt produse create exclusiv în scopuri artistice, că obiectele de colecție sunt suficient de rare și au o valoare istorică sau științifică pentru a justifica colecționarea și conservarea lor și că antichitățile, dacă nu sunt deja recunoscute ca opere de artă sau obiecte de colecție, sau ambele, au o vechime excepțională. Atunci când se evaluează dacă un produs este o antichitate, de exemplu o operă de artă sau un obiect de colecție, se poate lua în considerare anexa IX la Directiva 2006/112/CE a Consiliului 13.

(19) Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca o stare de completă bunăstare fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii sau a infirmității.

(20) Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să acopere și vânzările la distanță, inclusiv vânzările online. Vânzările online sunt în creștere constantă și constantă, dând naștere la noi modele de afaceri, noi provocări în materie de siguranță a produselor și noi actori pe piață, cum ar fi furnizorii de piețe online.

(21) În cazul unui produs oferit spre vânzare online sau prin alte mijloace la distanță, un produs ar trebui considerat ca fiind pus la dispoziție pe piață dacă oferta este adresată consumatorilor din Uniune. Pentru a determina dacă oferta este adresată consumatorilor din Uniune, ar trebui efectuată o analiză de la caz la caz în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii privind dreptul internațional privat. O ofertă ar trebui considerată ca fiind adresată consumatorilor din Uniune dacă operatorul economic în cauză își direcționează activitățile în orice mod către un stat membru. În cazul unei analize de la caz la caz, ar trebui luați în considerare factorii relevanți, cum ar fi zonele geografice în care este posibilă livrarea, limbile disponibile în care se face oferta sau comanda, mijloacele de plată, utilizarea monedei unui stat membru sau a unui nume de domeniu înregistrat într-un stat membru. În cazul vânzărilor online, simplul fapt că interfața operatorului economic sau a furnizorului pieței online este accesibilă în statul membru în care consumatorul este stabilit sau are reședința nu este suficient.

(22) În conformitate cu cerința generală de siguranță stabilită în prezentul regulament, operatorii economici ar trebui să fie obligați să introducă pe piață doar produse sigure. Un astfel de nivel ridicat de siguranță ar trebui atins în principal prin proiectarea și caracteristicile produsului, ținând cont de utilizarea preconizată și previzibilă și de condițiile de utilizare ale produsului. Orice riscuri rămase ar trebui atenuate prin măsuri de siguranță specifice, cum ar fi avertismente și instrucțiuni.

(23) Siguranța unui produs ar trebui evaluată ținând cont de toate aspectele relevante ale produsului, în special de proprietățile sale, cum ar fi proprietățile fizice, mecanice și chimice, și de prezentarea sa, precum și de nevoile și riscurile specifice pe care produsul le prezintă pentru anumite categorii de consumatori care l-ar putea utiliza, în special copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități. Aceste riscuri pot include și riscuri pentru mediu, cu condiția ca produsul să prezinte un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Această evaluare ar trebui să țină cont de riscurile pentru sănătate pe care le prezintă produsele conectate digital, inclusiv sănătatea mintală, în special pentru consumatorii vulnerabili, în special copiii. Prin urmare, atunci când evaluează siguranța produselor conectate digital care ar putea afecta copiii, producătorii ar trebui să se asigure că produsele pe care le pun la dispoziție pe piață îndeplinesc, prin concepție, cele mai înalte standarde de siguranță, securitate și confidențialitate, în interesul superior al copiilor. În plus, în cazul în care sunt necesare informații specifice pentru a asigura siguranța produselor pentru o anumită categorie de persoane, prezența și accesibilitatea acestor informații ar trebui luate în considerare în evaluarea siguranței produsului. Siguranța tuturor produselor ar trebui evaluată ținând cont de necesitatea de a asigura siguranța produsului pe întreaga sa durată de viață.

(24) Obiectele care se conectează la alte obiecte sau obiectele neintegrate care afectează modul în care funcționează un alt obiect pot reprezenta un risc pentru siguranța produsului. Acest aspect ar trebui considerat în mod adecvat ca un risc potențial. Conexiunile și interdependențele pe care un obiect le poate avea cu obiecte externe nu ar trebui să compromită siguranța acestuia.

(25) Noile tehnologii pot crea noi riscuri pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau pot schimba modul în care un risc existent se poate materializa, de exemplu printr-o intervenție externă care compromite securitatea unui produs sau îi modifică proprietățile. Noile tehnologii pot modifica substanțial produsul original, de exemplu printr-o actualizare de software; prin urmare, acesta ar trebui să fie supus unei noi evaluări a riscurilor dacă această modificare substanțială ar avea un impact asupra siguranței produsului.

(26) Riscurile specifice de securitate cibernetică care afectează siguranța consumatorilor, precum și protocoalele și certificările, pot fi abordate în legislația sectorială. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că, în cazul în care o astfel de legislație sectorială nu se aplică, operatorii economici relevanți și autoritățile naționale iau în considerare riscurile asociate noilor tehnologii, după caz, în fazele de proiectare și evaluare a produsului, pentru a se asigura că modificările aduse produsului nu compromit siguranța acestuia.

(27) Pentru a facilita aplicarea eficientă și consecventă a cerinței generale de siguranță stabilite în prezentul regulament, este esențial să se utilizeze standarde europene care acoperă anumite produse și riscuri. Standardele europene ale căror referințe au fost publicate în conformitate cu Directiva 2001/95/CE ar trebui să continue să ofere o prezumție de conformitate cu cerința generală de siguranță stabilită în prezentul regulament. Mandatele de standardizare emise de Comisie în temeiul Directivei 2001/95/CE ar trebui considerate mandate de standardizare emise în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care același standard acoperă riscuri sau categorii de risc diferite, conformitatea unui produs cu partea din standard care acoperă riscul sau categoria de risc relevantă ar oferi, de asemenea, o prezumție de siguranță a produsului în raport cu riscul sau categoria de risc relevantă.

(28) În cazul în care Comisia consideră că este necesar un standard european pentru a asigura conformitatea anumitor produse cu cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament, aceasta ar trebui să aplice dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului14 pentru a solicita uneia sau mai multor organizații europene de standardizare să elaboreze sau să identifice un standard adecvat pentru a oferi o prezumție de siguranță pentru produsele care respectă standardul respectiv.

(29) Produsele pot prezenta riscuri diferite pentru diferite sexe, iar activitățile de standardizare ar trebui să țină cont de acest lucru pentru a evita discrepanțele de siguranță și, prin urmare, o lacună în materie de siguranță între sexe. Declarația Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite privind standardele care țin cont de dimensiunea de gen stabilește o serie de acțiuni pe care organismele naționale de standardizare și organizațiile de elaborare a standardelor ar trebui să le includă în Planul lor de acțiune privind egalitatea de gen privind standardele care țin cont de dimensiunea de gen și elaborarea de standarde care țin cont de dimensiunea de gen, pentru a realiza standarde echilibrate din punct de vedere al genului, reprezentative și incluzive.

(30) Odată cu adaptarea Regulamentului (UE) nr. 1025/2012, ar trebui introdusă o procedură specifică pentru adoptarea unor cerințe detaliate de siguranță, cu asistența comitetului specific prevăzut în prezentul regulament.

(31) În absența unor standarde europene, legislația națională a statului membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață, care stabilește cerințe de sănătate și siguranță, ar trebui să fie conformă cu legislația Uniunii, în special articolele 34 și 36 din TFUE.

(32) Obligațiile operatorilor economici în ceea ce privește siguranța produselor ar trebui să fie proporționale cu rolurile lor respective în lanțul de aprovizionare, astfel încât să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, asigurând în același timp buna funcționare a pieței interne. Toți operatorii economici implicați în lanțul de aprovizionare și distribuție ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că pun la dispoziție pe piață doar produse care sunt sigure și care respectă prezentul regulament. Este necesară o alocare clară și proporțională a responsabilităților, corespunzătoare rolului diferiților operatori în procesul de aprovizionare și distribuție. De exemplu, atunci când se verifică dacă producătorul și, după caz, importatorul și-au respectat obligațiile, distribuitorii ar trebui să fie obligați doar să efectueze o verificare factuală și nu să evalueze informațiile furnizate de aceștia. Operatorii economici pot, în plus, să furnizeze informații privind identificarea produsului și a operatorilor economici, precum și instrucțiuni și informații privind siguranța în format digital, utilizând soluții electronice, cum ar fi un cod QR sau un cod de bare matriceal.

(33) Producătorii ar trebui să întocmească documentație tehnică pentru produsele pe care le introduc pe piață, care ar trebui să conțină informațiile necesare pentru a demonstra siguranța produselor. Documentația tehnică ar trebui să se bazeze pe analiza internă a riscurilor efectuată de producător. Cantitatea de informații care trebuie furnizate în documentația tehnică ar trebui să fie proporțională cu complexitatea produsului și cu riscurile potențiale identificate de producător. În special, producătorii ar trebui să ofere o descriere generală a produsului și să indice elementele necesare pentru evaluarea siguranței acestuia. În cazul produselor complexe sau al produselor care prezintă un risc potențial, informațiile care trebuie furnizate pot necesita o descriere mai detaliată a produsului. În astfel de cazuri, ar trebui să se țină cont și de analiza riscului respectiv și de măsurile tehnice adoptate pentru a reduce sau elimina riscul respectiv. În cazul în care produsul respectă standardele europene sau alte elemente utilizate pentru a îndeplini cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament, ar trebui inclusă și o listă a standardelor europene relevante sau a altor elemente.

(34) Orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață un produs sub propria denumire sau marcă comercială sau modifică substanțial un produs astfel încât conformitatea cu cerințele prezentului regulament ar trebui considerată producător și ar trebui să își asume obligațiile producătorului.

(35) O modificare fizică sau digitală a unui produs poate afecta natura și proprietățile produsului într-un mod care nu a fost anticipat în evaluarea inițială a riscurilor produsului și care ar putea compromite siguranța produsului. Prin urmare, o astfel de modificare ar trebui considerată o modificare substanțială și, dacă nu este efectuată de către sau în numele consumatorului, produsul rezultat ar trebui considerat un produs nou de la un producător diferit. Pentru a asigura conformitatea cu cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament, persoana care efectuează modificarea substanțială ar trebui considerată producător și ar trebui să fie supusă obligațiilor producătorului. Această cerință ar trebui să se aplice numai părții modificate a produsului, cu condiția ca modificarea să nu afecteze produsul în ansamblu. Pentru a evita sarcini inutile și disproporționate, persoana care efectuează o modificare substanțială nu ar trebui să fie obligată să repete testele și să pregătească documentație nouă pentru aspectele produsului care nu sunt afectate de modificare. Persoana care efectuează modificarea substanțială ar trebui să fie cea care trebuie să demonstreze că modificarea nu afectează produsul în ansamblu.

(36) Operatorii economici ar trebui să instituie ei înșiși proceduri interne de conformitate prin care să se asigure pe plan intern că obligațiile lor sunt îndeplinite eficient și prompt, precum și condițiile pentru o reacție rapidă în cazul unui produs periculos.

(37) Pentru a preveni introducerea pe piață a produselor nesigure, operatorii economici ar trebui să fie obligați să integreze în activitățile lor de fabricație sau de ofertă procese interne care să asigure conformitatea cu cerințele relevante ale prezentului regulament. Astfel de procese interne ar trebui să fie definite de către operatorii economici înșiși, ținând cont de rolul lor în lanțul de aprovizionare și de natura produselor în cauză și se pot baza, de exemplu, pe proceduri organizatorice, orientări, standarde sau numirea unui manager ad-hoc. Stabilirea și formatul acestor procese interne ar trebui să rămână responsabilitatea exclusivă a operatorilor economici în cauză.

(38) Pentru a elimina sau a reduce riscurile asociate produselor puse la dispoziție pe piață, este esențial ca toți operatorii economici și furnizorii de piețe online să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței. Cu toate acestea, solicitările care le sunt adresate de către autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui adaptate la rolul lor în lanțul de aprovizionare și la obligațiile lor legale respective.

(39) Vânzările directe efectuate de operatorii economici stabiliți în afara Uniunii prin canale de vânzare online îngreunează activitatea autorităților de supraveghere a pieței în combaterea produselor periculoase din Uniune, deoarece, în multe cazuri, operatorii economici pot să nu fie stabiliți sau să nu aibă un reprezentant legal în Uniune. Prin urmare, este necesar să se asigure că autoritățile de supraveghere a pieței au competențele și mijloacele adecvate pentru a combate eficient vânzările online de produse periculoase. Pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului regulament, obligația prevăzută la articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui extinsă la produsele care nu intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii, pentru a asigura existența unui operator economic responsabil stabilit în Uniune, însărcinat cu sarcini legate de astfel de produse, și pentru a se asigura că autoritățile de supraveghere a pieței au un partener de contact și, acolo unde este cazul, în ceea ce privește riscurile potențiale prezentate de produs, îndeplinesc sarcini specifice în timp util pentru a asigura siguranța produselor. Aceste sarcini specifice ar trebui să includă verificări periodice ale conformității cu documentația tehnică, informațiile despre produs și producător, instrucțiunile și informațiile privind siguranța.

(40) Datele de contact ale operatorului economic stabilit în Uniune și responsabil pentru produsele care intră sub incidența prezentului regulament ar trebui indicate pe produs pentru a facilita controalele pe întregul lanț de aprovizionare.

(41) Pentru a permite operatorilor economici care sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), inclusiv microîntreprinderi, să îndeplinească noile obligații impuse de prezentul regulament, Comisia ar trebui să le ofere îndrumări practice și orientare adaptate situației lor, de exemplu un canal direct de comunicare cu experții în cazul unor întrebări, ținând cont de necesitatea simplificării și de reducerea sarcinilor administrative pentru aceștia.

(42) Asigurarea trasabilității produselor și furnizarea de informații despre producător și alți operatori economici relevanți pe întregul lanț de aprovizionare ajută la identificarea operatorilor economici și facilitează, acolo unde este cazul, măsuri corective eficiente și proporționale în legătură cu produsele periculoase, de exemplu retragerea anumitor produse. Prin urmare, trasabilitatea produselor și furnizarea de informații despre producător și alți operatori economici relevanți garantează că, în ceea ce privește consumatorii, inclusiv persoanele cu dizabilități, și autoritățile de supraveghere a pieței, primesc informații exacte cu privire la produsele periculoase, consolidând astfel încrederea în piață și evitând perturbări inutile ale comerțului. Prin urmare, produsele ar trebui să conțină informații care să permită identificarea lor și identificarea producătorului și, acolo unde este cazul, a importatorului, precum și a altor operatori economici relevanți. Astfel de cerințe ar putea fi consolidate pentru anumite tipuri de produse care ar putea prezenta un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, prin intermediul unui sistem de colectare și stocare a datelor care să permită, pe lângă identificarea produsului, identificarea componentelor sale sau a operatorilor economici implicați în lanțul său de aprovizionare. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere cerințelor de informare prevăzute în Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului 15 privind informațiile privind principalele caracteristici ale mărfurilor, în măsura în care acest lucru este adecvat mediului și naturii mărfurilor în cauză. O imagine care permite identificarea ușoară a unui produs sau a unui potențial produs ar trebui considerată o fotografie, o ilustrație sau alt element pictografic.

(43) Asigurarea faptului că producătorii raportează accidentele cauzate de un produs pe care l-au pus la dispoziție pe piață va îmbunătăți calitatea informațiilor disponibile autorităților de supraveghere a pieței și va permite o mai bună identificare a categoriilor de produse potențial periculoase. Normele privind răspunderea operatorilor economici pentru produsele defecte sunt prevăzute în dispoziții specifice ale dreptului Uniunii, iar o astfel de notificare și colectare de date nu ar trebui considerate o recunoaștere a răspunderii pentru produsul defect sau o confirmare a răspunderii în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii sau național.

(44) Pentru a putea detecta într-un stadiu incipient noile riscuri emergente și alte tendințe ale pieței legate de siguranța produselor, toate părțile interesate, inclusiv organizațiile de consumatori sau de afaceri, ar trebui încurajate să notifice autorităților de supraveghere a pieței și Comisiei informațiile de care dispun pentru a detecta și investiga încălcările prezentului regulament.

(45) Furnizorii de piețe online joacă un rol esențial în lanțul de aprovizionare și, prin urmare, și în sistemul de siguranță a produselor, permițând operatorilor economici să ajungă la un număr mai mare de consumatori.

(46) În noile modele de afaceri complexe legate de vânzările online, aceeași entitate poate furniza o varietate de servicii. În funcție de natura serviciilor furnizate în legătură cu un anumit produs, aceeași entitate se poate încadra în categorii diferite de modele de afaceri în temeiul prezentului regulament. În cazul în care o entitate furnizează exclusiv servicii de intermediere online în legătură cu un anumit produs, aceasta s-ar califica doar drept furnizor de servicii de piață online pentru produsul respectiv. În cazul în care aceeași entitate furnizează atât servicii de piață online pentru vânzarea unui anumit produs, cât și acționează ca operator economic în temeiul prezentului regulament, aceasta s-ar califica și drept operator economic relevant. Într-un astfel de caz, entitatea ar trebui, prin urmare, să respecte obligațiile aplicabile operatorului economic relevant. De exemplu, dacă furnizorul pieței online distribuie și un produs, acesta ar fi considerat distribuitor în legătură cu vânzarea produsului distribuit. În mod similar, dacă o entitate vinde produse sub propria marcă, aceasta acționează ca producător și, prin urmare, ar trebui să respecte cerințele aplicabile producătorilor. În plus, unele entități se pot califica drept furnizori de servicii de îndeplinire a comenzilor dacă oferă servicii de îndeplinire a comenzilor. Astfel de cazuri ar necesita, prin urmare, o evaluare de la caz la caz.

(47) Având în vedere rolul important al furnizorilor de piețe online în intermedierea vânzării de produse între comercianți și consumatori, acești furnizori ar trebui să aibă mai multe obligații de combatere a vânzării online de produse periculoase. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului 16 stabilește un cadru general pentru comerțul electronic și stabilește anumite obligații pentru platformele online. Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului 17 reglementează răspunderea și răspunderea furnizorilor de servicii intermediare online în ceea ce privește conținutul ilegal, inclusiv produsele periculoase. Regulamentul respectiv se aplică fără a aduce atingere normelor prevăzute în dreptul Uniunii privind protecția consumatorilor și siguranța produselor. Prin urmare, ținând cont de cadrul juridic orizontal prevăzut de regulamentul respectiv, ar trebui introduse cerințe specifice necesare pentru combaterea eficientă a vânzării online de produse periculoase, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) litera (f) din regulamentul respectiv. Cerințele de siguranță a produselor, în măsura în care sunt prevăzute în prezentul regulament, care trebuie îndeplinite de furnizorii de piețe online pentru a se conforma anumitor dispoziții ale Regulamentului (UE) 2022/2065, nu ar trebui să afecteze aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065, care continuă să se aplice furnizorilor respectivi de piețe online.

(48) Angajamentul privind siguranța produselor, semnat inițial în 2018 și la care s-au alăturat între timp și alți furnizori de piețe online, prevede o serie de angajamente voluntare privind siguranța produselor. Angajamentul privind siguranța produselor a demonstrat valoarea creșterii protecției consumatorilor împotriva produselor periculoase vândute online. Pentru a consolida protecția consumatorilor prin evitarea prejudicierii vieții, sănătății și siguranței acestora și pentru a asigura o concurență loială pe piața internă, furnizorii de piețe online sunt încurajați să își asume aceste angajamente voluntare pentru a preveni reapariția produselor periculoase deja retrase de pe piață. Utilizarea tehnologiilor și proceselor digitale și îmbunătățirea sistemelor de alertă, în special a portalului Safety Gate, ar putea permite identificarea și notificarea automată a produselor periculoase raportate și efectuarea de verificări aleatorii automate pe portalul Safety Gate.

(49) În conformitate cu obligațiile specifice prevăzute în prezentul regulament, furnizorii de piețe online ar trebui să exercite diligența necesară în ceea ce privește conținutul referitor la siguranța produselor publicat pe interfețele lor online. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească obligații de diligență pentru toți furnizorii de piețe online în ceea ce privește conținutul referitor la siguranța produselor publicat pe interfețele lor online.

(50) În plus, în scopul unei supravegheri eficiente a pieței, furnizorii de piețe online ar trebui să se înregistreze pe Safety Gate și să furnizeze informații despre punctul lor unic de contact pe Safety Gate pentru a facilita furnizarea de informații privind problemele de siguranță a produselor. Comisia ar trebui să se asigure că înregistrarea este ușoară și ușor de utilizat. Punctul unic de contact instituit prin prezentul regulament poate fi același cu punctul de contact instituit la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/2065, fără a compromite obiectivul de a rezolva rapid și specific problemele de siguranță a produselor.

(51) Furnizorii de piețe online ar trebui să desemneze un punct unic de contact pentru consumatori. Acest punct unic de contact ar trebui să servească drept ghișeu unic pentru comunicarea cu consumatorii cu privire la problemele legate de siguranța produselor, cu posibilitatea de a-i redirecționa ulterior către serviciul corespunzător din cadrul pieței online. Acest lucru nu ar trebui să împiedice existența unor puncte de contact suplimentare pentru consumatori, pentru servicii specifice. Punctul unic de contact instituit în temeiul prezentului regulament poate fi același cu punctul de contact instituit în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2022/2065.

(52) Pentru ca piețele online să își poată respecta obligațiile în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește respectarea la timp și eficientă a ordinelor autorităților publice, prelucrarea notificărilor de la alte părți terțe și cooperarea cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cerere, în contextul măsurilor corective, furnizorii de piețe online ar trebui să dispună de un mecanism intern pentru gestionarea problemelor de siguranță a produselor.

(53) Articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020 împuternicește autoritățile de supraveghere a pieței, în cazul în care nu există alte mijloace eficiente de a aborda un risc grav, să solicite eliminarea conținutului referitor la produse conexe de pe o interfață online sau să solicite afișarea unui avertisment clar pentru utilizatorii finali atunci când aceștia accesează interfața online. Competențele conferite autorităților de supraveghere a pieței la articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se aplice și prezentului regulament. Pentru a asigura o supraveghere eficientă a pieței în temeiul prezentului regulament și pentru a evita prezența produselor periculoase pe piața Uniunii, aceste competențe ar trebui să se aplice în toate cazurile necesare și proporționale și produselor care prezintă un risc mai puțin grav. Este esențial ca furnizorii de piețe online să respecte astfel de ordine de urgență. Prin urmare, în prezentul regulament ar trebui introduse termene obligatorii în această privință. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020. 9 Regulamentul (UE) 2022/2065.

(54) În cazul ordonanțelor judecătorești care impun furnizorului pieței online să elimine și de pe interfața sa online tot conținutul identic referitor la oferta produsului periculos identificat în ordonanță, ar trebui specificate elemente care să identifice ofertele identice și să permită furnizorului pieței online să le elimine, pe baza informațiilor afișate de comercianți, cu excepția cazului în care furnizorul pieței online este obligat să efectueze o evaluare independentă a conținutului respectiv.

(55) În cazul în care informațiile din sistemul de alertă rapidă Safety Gate nu includ adresa URL exactă (Uniform Resource Locator – localizator uniform de resurse) sau, dacă este necesar, informații suplimentare care permit identificarea conținutului referitor la o ofertă de produs periculos, furnizorii de piețe online ar trebui să ia totuși în considerare informațiile furnizate, cum ar fi identificatorii de produs, acolo unde sunt disponibili, și alte informații de trasabilitate, în contextul măsurilor pe care furnizorii de piețe online le iau din proprie inițiativă, după caz, pentru a detecta, identifica și elimina sau împiedica accesul la astfel de oferte de produse periculoase pe interfața lor online. Cu toate acestea, Safety Gate ar trebui modernizat și actualizat pentru a facilita detectarea de către furnizorii de piețe online a produselor care nu sunt sigure și, în acest scop, ar trebui să fie posibilă punerea în aplicare a prevederilor prezentului regulament privind eliminarea conținutului referitor la oferte de produse periculoase de pe interfețele online prin intermediul unui sistem de notificare conceput și dezvoltat în cadrul Safety Gate.

(56) Obligațiile impuse prin prezentul regulament furnizorilor de piețe online nu ar trebui să constituie o obligație generală de a monitoriza informațiile pe care le transmit sau le stochează și nici o obligație generală de a investiga în mod activ faptele sau circumstanțele care indică o activitate ilegală, cum ar fi vânzarea online de produse periculoase. Cu toate acestea, pentru a beneficia de exonerarea de răspundere pentru serviciile de găzduire în temeiul Directivei 2000/31/CE și al Regulamentului (UE) 2022/2065, furnizorii de piețe online ar trebui să elimine rapid conținutul referitor la oferta de produse periculoase de pe interfețele lor online, imediat ce iau cunoștință de conținutul referitor la oferta de produse periculoase sau, în cazul cererilor de despăgubire, imediat ce iau cunoștință de conținutul referitor la oferta de produse periculoase, în special în cazurile în care furnizorul pieței online a fost informat cu privire la faptele sau circumstanțele pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să identifice ilegalitatea în cauză. Furnizorii de piețe online ar trebui să prelucreze notificările privind conținutul referitor la oferta de produse periculoase primite în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. 16 din Regulamentul (UE) 2022/2065, în termenul suplimentar stabilit prin prezentul regulament. În plus, furnizorii de piețe online sunt încurajați să verifice produsele pe portalul Safety Gate înainte de a le plasa pe interfața lor.

(57) În sensul articolului 22 din Regulamentul (UE) 2022/2065 și în ceea ce privește siguranța produselor vândute online, coordonatorul pentru servicii digitale ar trebui să recunoască, în special, organizațiile și asociațiile de consumatori care reprezintă interesele consumatorilor și ale altor părți interesate, la cererea acestora, ca semnalatori de încredere, cu condiția ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul respectiv.

(58) Trasabilitatea produselor este esențială pentru supravegherea eficientă a pieței produselor nesigure și pentru luarea de măsuri corective. Consumatorii ar trebui să fie protejați de produsele nesigure în același mod în canalele de vânzare offline și online, inclusiv atunci când achiziționează produse pe piețele online. În baza prevederilor Regulamentului (UE) 2022/2065 privind trasabilitatea comercianților, furnizorii de piețe online nu ar trebui să permită o ofertă specifică de produse spre vânzare pe platformă, cu excepția cazului în care comerciantul a furnizat toate informațiile privind siguranța produselor și trasabilitatea prevăzute în prezentul regulament. Aceste informații ar trebui afișate împreună cu produsul de vânzare, astfel încât consumatorii să beneficieze de aceleași informații, indiferent dacă sunt furnizate online sau offline. Cu toate acestea, furnizorii de piețe online nu ar trebui să fie responsabili pentru verificarea caracterului complet, corectitudinii și exactității informațiilor în sine, deoarece responsabilitatea pentru asigurarea trasabilității produselor revine comerciantului relevant.

(59) De asemenea, este important ca furnizorii de piețe online să coopereze îndeaproape cu autoritățile de supraveghere a pieței, cu comercianții și cu operatorii economici relevanți în ceea ce privește siguranța produselor. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020 impune furnizorilor de servicii ale societății informaționale să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența regulamentului respectiv. Prin urmare, această obligație ar trebui extinsă la toate produsele de consum. De exemplu, autoritățile de supraveghere a pieței îmbunătățesc constant instrumentele tehnologice utilizate pentru supravegherea pieței online pentru a identifica produsele nesigure vândute online. Pentru ca aceste instrumente să funcționeze, furnizorii de piețe online ar trebui să ofere acces la interfețele lor. În plus, în scopuri de siguranță a produselor, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să poată, de asemenea, să recupereze date din interfața online la cerere motivată, în cazul unor obstacole tehnice introduse de furnizorii de piețe online sau de vânzătorii online. Furnizorii de piețe online ar trebui să coopereze, de asemenea, în ceea ce privește rechemările de produse și raportarea accidentelor.

(60) Cadrul juridic pentru supravegherea pieței produselor care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii și prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1020 și cadrul juridic pentru supravegherea pieței produselor care intră sub incidența prezentului regulament ar trebui să fie cât mai coerente posibil. Prin urmare, este necesar să se alinieze ambele seturi de norme în ceea ce privește activitățile de supraveghere a pieței, obligațiile, competențele, mijloacele și cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței. În acest scop, articolul 10, articolul 11 alineatele (1)-(7), articolele 12-15, articolul 16 alineatele (1)-(5), articolele 18 și 19 și articolele 21-24 din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se aplice, de asemenea, produselor care intră sub incidența prezentului regulament.

(61) În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului18 (Codul Vamal al Uniunii), produsele din țări terțe destinate a fi puse la dispoziție pe piața Uniunii sau pentru uz privat sau consum pe teritoriul vamal al Uniunii sunt plasate sub regimul vamal „punere în liberă circulație”. Această procedură are ca scop îndeplinirea formalităților referitoare la importul de mărfuri, inclusiv aplicarea dreptului aplicabil al Uniunii, astfel încât mărfurile respective să poată fi puse la dispoziție pe piața Uniunii ca orice produs fabricat în Uniune. În ceea ce privește siguranța consumatorilor, aceste produse trebuie să respecte prezentul regulament, în special cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament.

(62) Capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/1020, care stabilește norme privind controalele produselor care intră pe piața Uniunii, este deja direct aplicabil produselor care intră sub incidența prezentului regulament. Autoritățile responsabile pentru aceste controale ar trebui să le efectueze pe baza unei analize de risc, astfel cum se menționează la articolele 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, în normele de punere în aplicare și în orientările relevante. Prin urmare, prezentul regulament nu modifică în niciun fel capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/1020 și modul în care autoritățile responsabile pentru controalele produselor care intră pe piața Uniunii se organizează și își desfășoară activitățile.

(63) Statele membre ar trebui să se asigure că măsurile luate de autoritățile lor competente în temeiul prezentului regulament fac obiectul unei căi de atac judiciare eficiente, în conformitate cu articolul 47 din Cartă.

(64) Autoritățile naționale ar trebui să poată completa activitățile tradiționale de supraveghere a pieței axate pe siguranța produselor cu activități de supraveghere a pieței axate pe procedurile interne de conformitate stabilite de operatorii economici pentru a asigura siguranța produselor. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să poată solicita producătorului să indice ce alte produse sunt afectate de același risc: fabricate folosind aceeași procedură sau conținând aceleași componente identificate ca prezentând un risc sau făcând parte din același lot de producție.

(65) Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că autoritățile de supraveghere a pieței dispun de suficiente expertize și resurse pentru a desfășura toate activitățile de aplicare a legii.

(66) Ar trebui stabilit un schimb de informații între statele membre și Comisie privind aplicarea prezentului regulament, pe baza unor indicatori care ar permite măsurarea eficacității legislației Uniunii privind siguranța produselor.

(67) Ar trebui să existe un schimb eficient, rapid și precis de informații privind produsele periculoase pentru a se asigura că se iau măsuri adecvate în ceea ce privește aceste produse și, astfel, pentru a se proteja sănătatea și siguranța consumatorilor.

(68) RAPEX trebuie modernizat pentru a permite luarea unor măsuri corective mai eficiente în întreaga Uniune în ceea ce privește produsele care prezintă riscuri care se extind dincolo de teritoriul unui singur stat membru. Denumirea prescurtată RAPEX ar trebui schimbată în Safety Gate pentru a asigura o mai mare claritate și pentru a ajunge mai bine la consumatori. Safety Gate cuprinde trei elemente: în primul rând, un sistem de alertă rapidă pentru produsele nealimentare periculoase, prin intermediul căruia autoritățile naționale și Comisia pot face schimb de informații cu privire la aceste produse (Sistemul de alertă rapidă Safety Gate); în al doilea rând, un portal online pentru informarea publicului și pentru a le permite să depună reclamații (Portalul Safety Gate); și în al treilea rând, un portal online care să permită întreprinderilor să își îndeplinească obligația de a informa autoritățile și consumatorii cu privire la produsele periculoase și accidente (Portalul Safety Business Gateway). Ar trebui să existe interfețe între diferitele elemente ale Safety Gate. Sistemul de alertă rapidă Safety Gate este un sistem intern prin care autoritățile și Comisia fac schimb de informații privind măsurile privind produsele periculoase și care pot conține informații confidențiale. Extrase din alerte ar trebui publicate pe portalul Safety Gate pentru a informa publicul cu privire la produsele periculoase. Safety Business Gateway este un portal online prin care întreprinderile informează autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre cu privire la produsele periculoase și accidente. Comisia ar trebui să dezvolte o soluție tehnică pentru a se asigura că informațiile introduse de întreprinderi pe Safety Business Gateway, destinate alertei consumatorilor, pot fi puse la dispoziția consumatorilor pe Safety Gateway fără întârzieri nejustificate. În plus, Comisia ar trebui să dezvolte o interfață interoperabilă care să permită furnizorilor de piețe online să își conecteze interfețele la Safety Gateway într-un mod ușor, rapid și fiabil.

(69) Statele membre ar trebui să raporteze sistemului de alertă rapidă Safety Gate atât măsurile corective obligatorii, cât și cele voluntare care previn, restricționează sau impun condiții specifice privind posibila ofertă a unui produs din cauza unui risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (UE) 2019/1020, și pentru alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali.

(70) În temeiul articolului 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020, autoritățile statelor membre trebuie să raporteze măsurile luate în legătură cu produsele care prezintă un risc mai puțin grav, acoperite de prezentul regulament, prin intermediul sistemului de informare și comunicare menționat la articolul respectiv, în timp ce măsurile corective luate în legătură cu produsele care prezintă un risc mai puțin grav, acoperite de prezentul regulament, ar putea fi, de asemenea, raportate sistemului de alertă rapidă Safety Gate. Statele membre și Comisia ar trebui să pună la dispoziția publicului informații privind riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. În beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor, toate informațiile privind măsurile corective luate în legătură cu produsele care prezintă un risc grav ar trebui incluse în sistemul de alertă rapidă Safety Gate, care va permite punerea la dispoziția publicului a informațiilor relevante privind produsele periculoase prin intermediul portalului Safety Gate. Este important să se asigure că toate aceste informații sunt puse la dispoziție în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru de reședință al consumatorului și sunt redactate într-un mod clar și ușor de înțeles. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să raporteze toate măsurile corective referitoare la produsele care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor către sistemul de alertă rapidă Safety Gate.

(71) În cazul în care informațiile trebuie notificate în sistemul de informare și comunicare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020, este posibil ca aceste notificări să fie transmise direct către sistemul de alertă rapidă Safety Gate sau să fie generate în sistemul de informare și comunicare pentru supravegherea pieței prevăzut la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020. În acest scop, Comisia ar trebui să mențină și să dezvolte în continuare interfața stabilită pentru transmiterea informațiilor între sistemul de informare și comunicare respectiv și sistemul de alertă rapidă Safety Gate, pentru a evita dubla introducere a datelor și pentru a facilita transmiterea informațiilor.

(72) Comisia ar trebui să mențină și să dezvolte în continuare un portal online „Safety Business Gateway” pentru a permite operatorilor economici să își respecte obligațiile de a informa autoritățile de supraveghere a pieței și consumatorii cu privire la produsele periculoase pe care le-au pus la dispoziție pe piață. Acesta ar trebui să permită un schimb rapid și eficient de informații între operatorii economici și autoritățile naționale și să faciliteze furnizarea de informații de către operatorii economici către consumatori.

(73) Pot exista cazuri în care este necesar să se abordeze la nivelul Uniunii un risc grav care nu poate fi abordat în mod satisfăcător prin măsuri luate de statul membru în cauză sau prin orice altă procedură prevăzută de dreptul Uniunii. Acesta poate fi cazul în special în cazul unui risc nou, emergent sau al unui risc care afectează consumatorii vulnerabili. Din acest motiv, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri din proprie inițiativă sau la cererea statelor membre. Astfel de măsuri ar trebui să fie proporționale cu gravitatea și urgența situației. În plus, este necesar să se prevadă un mecanism adecvat prin care Comisia să poată adopta măsuri provizorii imediat aplicabile.

(74) Determinarea riscului unui produs și a nivelului acestuia se bazează pe o evaluare a riscurilor efectuată de entitățile relevante. Atunci când efectuează o astfel de evaluare a riscurilor, statele membre pot ajunge la rezultate diferite în ceea ce privește prezența sau nivelul riscului. Acest lucru ar putea pune în pericol buna funcționare a pieței interne și condițiile de concurență echitabile atât pentru consumatori, cât și pentru operatorii economici. Prin urmare, ar trebui instituit un mecanism care să permită Comisiei să emită un aviz cu privire la chestiunea în litigiu.

(75) Comisia ar trebui să întocmească un raport periodic privind aplicarea mecanismului în temeiul articolului 29, care ar trebui prezentat Rețelei europene a autorităților statelor membre competente în domeniul siguranței produselor (denumită în continuare „Rețeaua pentru siguranța consumatorilor”). Raportul respectiv ar trebui să indice principalele criterii utilizate de statele membre pentru evaluarea riscurilor și impactul acestora asupra pieței interne și asupra nivelului egal de protecție a consumatorilor, pentru a permite statelor membre și Comisiei să armonizeze abordările și criteriile de evaluare a riscurilor.

(76) Rețeaua pentru siguranța consumatorilor își propune să consolideze cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește aplicarea normelor de siguranță a produselor. În special, aceasta facilitează schimbul de informații, organizarea de activități comune de supraveghere a pieței și schimbul de expertiză și de bune practici. De asemenea, aceasta ar trebui să contribuie la armonizarea metodelor de colectare a datelor privind siguranța produselor și la îmbunătățirea interoperabilității sistemelor de informații regionale, sectoriale, naționale și europene în domeniul siguranței produselor. Rețeaua pentru siguranța consumatorilor ar trebui să fie reprezentată în mod corespunzător în Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/1020 și ar trebui să participe la activitățile sale de coordonare și cooperare ori de câte ori este necesară coordonarea activităților care intră în domeniul de aplicare al ambelor regulamente pentru a asigura eficacitatea acestora.

(77) Pentru a menține coerența cadrului juridic pentru supravegherea pieței, asigurând în același timp o cooperare eficientă între Rețeaua de siguranță a consumatorilor și Rețeaua de conformitate a produselor a Uniunii, care servește coordonării structurate și cooperării dintre autoritățile de aplicare a legii din statele membre și Comisie, prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/1020, este oportun să se conecteze Rețeaua de siguranță a consumatorilor la Rețeaua de conformitate a produselor a Uniunii în cadrul activităților menționate la articolele 11, 12, 13 și 21 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(78) Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui, împreună cu alte autorități sau organizații care reprezintă operatorii economici sau consumatorii, să desfășoare acțiuni comune pentru a promova siguranța produselor și a identifica produsele nesigure, inclusiv cele oferite spre vânzare online. În acest context, autoritățile de supraveghere a pieței și Comisia ar trebui, după caz, să se asigure că alegerea produselor și a producătorilor, precum și acțiunile întreprinse, nu creează situații care ar putea denatura concurența sau ar putea afecta negativ obiectivitatea, independența și imparțialitatea părților. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să facă publice acordurile privind acțiunile comune cât mai curând posibil, cu condiția ca o astfel de publicare să nu pună în pericol eficacitatea acțiunilor care urmează să fie întreprinse.

(79) Comisia ar trebui să organizeze periodic activități comune în cadrul cărora autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să efectueze verificări ale produselor achiziționate sub o identitate ascunsă, fie online, fie offline, în special în ceea ce privește produsele care sunt raportate cel mai frecvent către Safety Gate.

(80) Verificările coordonate simultane (denumite în continuare „verificări”) sunt acțiuni specifice de aplicare a legii care ar putea spori și mai mult siguranța produselor și, prin urmare, ar trebui efectuate pentru a detecta încălcările prezentului regulament, atât online, cât și offline. Verificările ar trebui efectuate, în special, în cazul în care tendințele pieței, reclamațiile consumatorilor sau alte indicii indică faptul că anumite produse sau categorii de produse prezintă frecvent riscuri grave.

(81) Accesul publicului la informațiile deținute de autorități privind siguranța produselor ar trebui, în principiu, să fie asigurat. Cu toate acestea, atunci când informațiile privind siguranța produselor sunt puse la dispoziția publicului, secretul profesional, astfel cum este menționat la articolul 339 din TFUE, ar trebui protejat într-un mod compatibil cu necesitatea de a asigura eficacitatea activităților de supraveghere a pieței și eficacitatea măsurilor de protecție.

(82) Reclamațiile sunt importante pentru creșterea gradului de conștientizare în rândul autorităților naționale cu privire la siguranța și eficacitatea activităților de supraveghere și control referitoare la produsele periculoase. Prin urmare, statele membre ar trebui să creeze oportunități pentru consumatori și alte părți interesate, cum ar fi asociațiile de consumatori și operatorii economici, de a depune astfel de reclamații.

(83) Interfața publică a sistemului de alertă rapidă Safety Gate, portalul Safety Gate, permite publicului larg, inclusiv consumatorilor, operatorilor economici și furnizorilor de piețe online, să obțină informații privind măsurile corective luate în legătură cu produsele periculoase prezente pe piața Uniunii. O secțiune separată a portalului Safety Gate permite consumatorilor să informeze Comisia cu privire la produsele care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor de pe piață. După caz , Comisia ar trebui să ia măsuri ulterioare adecvate, în special prin transmiterea acestor informații autorităților naționale competente. Baza de date și site-ul web Safety Gate ar trebui să fie ușor accesibile persoanelor cu dizabilități.

(84) După verificarea exactității informațiilor primite de la consumatori și de la alte părți interesate, Comisia ar trebui să asigure măsuri ulterioare adecvate. În special, Comisia ar trebui să transmită informațiile statelor membre în cauză, astfel încât autoritatea relevantă de supraveghere a pieței să poată lua măsuri, acolo unde este cazul și necesar. Este important ca aceștia și alte părți interesate să fie informați în mod corespunzător cu privire la acțiunile Comisiei.

(85) În cazul în care un produs deja vândut consumatorilor se dovedește a fi nesigur, acesta poate necesita rechemare, protejând astfel consumatorii din Uniune. Este posibil ca aceștia să nu fie conștienți de faptul că au un produs care face obiectul rechemării. Prin urmare, pentru a spori eficacitatea rechemării unui produs, este important să se ajungă mai bine la consumatorii afectați. Cea mai eficientă modalitate de a crește gradul de conștientizare a consumatorilor cu privire la rechemările de produse și de a-i încuraja să ia măsuri este prin contact direct. Acesta este, de asemenea, canalul de comunicare preferat pentru toate grupurile de consumatori. Pentru a asigura siguranța consumatorilor, este important să se informeze consumatorii rapid și fiabil. Operatorii economici și, după caz, furnizorii de piețe online ar trebui, prin urmare, să utilizeze datele despre consumatori pe care le au la dispoziție pentru a informa consumatorii cu privire la rechemările de produse și la avertismentele de siguranță legate de produsele pe care le-au achiziționat. Prin urmare, este necesar să se stabilească o obligație legală pentru operatorii economici și furnizorii de piețe online de a utiliza datele despre consumatori pe care le au la dispoziție pentru a informa consumatorii cu privire la rechemările de produse și la avertismentele de siguranță. În acest sens, operatorii economici și furnizorii de piețe online ar trebui să se asigure că posibilitatea de a contacta direct consumatorii în cazul unei rechemări de produs sau al unui avertisment de siguranță care îi afectează este inclusă în programele de fidelizare a consumatorilor și în sistemele de înregistrare a produselor existente, prin care consumatorii sunt rugați, după achiziționarea unui produs, să furnizeze în mod voluntar anumite informații producătorului, cum ar fi numele, datele de contact, modelul produsului sau numărul de serie. Simplul fapt că o rechemare de produs vizează consumatorii nu ar trebui să împiedice operatorii economici și furnizorii de piețe online să informeze toți clienții cu privire la avizul de rechemare sau să ofere soluții altor utilizatori finali. Operatorii economici și furnizorii de piețe online ar trebui încurajați să ia astfel de măsuri, în special în cazul microîntreprinderilor și întreprinderilor mici care acționează ca și consumatori.

(86) Consumatorii ar trebui încurajați să înregistreze produsele pentru a primi informații privind rechemarea produselor și alerte de siguranță. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a specifica faptul că, pentru anumite produse sau categorii de produse specifice, consumatorii ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a înregistra produsul pe care l-au achiziționat pentru a primi direct notificări de rechemare sau alerte de siguranță. La stabilirea produselor sau categoriilor de produse specifice care fac obiectul acestei cerințe, ar trebui să se acorde atenția cuvenită ciclului de viață al produselor sau categoriilor de produse în cauză, precum și riscurilor prezentate de produse, frecvenței rechemărilor produselor și categoriei de utilizatori ai produselor, în special consumatorilor vulnerabili.

(87) O treime dintre consumatori continuă să utilizeze produse nesigure după ce au văzut o notificare de rechemare, în special din cauza complexității modului în care sunt formulate astfel de notificări sau a modului în care riscul este redus la minimum. Prin urmare, o notificare de rechemare ar trebui să fie clară și transparentă și să conțină o descriere clară a riscului în cauză, evitând termenii, expresiile sau alte elemente care pot reduce riscul perceput de consumatori. De asemenea, consumatorii ar trebui să poată obține mai multe informații, dacă este necesar, prin intermediul unei linii telefonice gratuite sau al altui instrument interactiv.

(88) Pentru a încuraja consumatorii să reacționeze la retragerile de produse, este important, de asemenea, ca acțiunile solicitate de la consumatori să fie cât mai simple posibil, iar căile de atac oferite să fie eficiente, gratuite și prompte. Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului 19 oferă consumatorilor căi de atac contractuale în cazul neconformității bunurilor fizice cu contractul la momentul livrării, care devine evidentă în perioada de răspundere stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din directiva respectivă. Articolul 14 din Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului 20 se aplică, de asemenea, suporturilor tangibile, cum ar fi DVD-urile, CD-urile, stick-urile USB și cardurile de memorie, utilizate pentru a transporta conținut digital. Cu toate acestea, situațiile în care produsele nesigure sunt retrase de pe piață justifică un set specific de norme, care ar trebui să se aplice fără a aduce atingere căilor de atac contractuale, deoarece obiectivele acestora sunt diferite. În timp ce căile de atac contractuale sunt destinate să remedieze neconformitatea bunurilor cu contractul, căile de atac prevăzute în cazul unei rechemări de pe piață sunt destinate atât eliminării produselor nesigure de pe piață, cât și oferirii consumatorului unei căi de atac adecvate. Prin urmare, există diferențe semnificative între aceste două seturi de căi de atac potențiale: în primul rând, în cazul unei rechemări de pe piață în temeiul prezentului regulament, nu ar trebui să existe un termen limită pentru inițierea căilor de atac; în al doilea rând, consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a solicita căi de atac de la operatorul economic relevant, nu neapărat de la comerciant. În plus, în cazul unei rechemări de pe piață, consumatorul nu ar trebui să fie obligat să dovedească faptul că produsul nu este sigur.

(89) Având în vedere obiectivele diferite ale căilor de atac prevăzute în cazul rechemării unui produs periculos și ale căilor de atac pentru neconformitatea bunurilor cu contractul, consumatorii ar trebui să beneficieze de sistemul adecvat situației specifice. De exemplu, dacă un consumator primește o notificare de rechemare care descrie căile de atac disponibile, acesta ar trebui să urmeze instrucțiunile din notificarea de rechemare. Cu toate acestea, acesta nu ar trebui să fie privat de posibilitatea de a solicita căi de atac de la vânzător pentru neconformitatea bunurilor periculoase cu contractul.

(90) În cazul în care consumatorului i s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale de atac în urma rechemării produsului, acesta nu poate avea dreptul de a exercita o cale de atac pentru neconformitatea bunurilor cu contractul din motive legate de faptul că produsul era periculos, deoarece neconformitatea nu mai există. În mod similar, în cazul în care consumatorul invocă dreptul său de a exercita o cale de atac în temeiul Directivei (UE) 2019/770 sau al Directivei (UE) 2019/771, acesta nu are dreptul la o cale de atac în temeiul prezentului regulament în legătură cu aceeași problemă de siguranță. Cu toate acestea, dacă nu sunt îndeplinite alte cerințe de conformitate pentru același bun, vânzătorul rămâne răspunzător pentru această neconformitate a bunurilor cu contractul, chiar dacă consumatorului i s-a acordat o cale de atac în urma rechemării produsului periculos.

(91) Operatorii economici care inițiază o rechemare ar trebui să ofere consumatorilor cel puțin două dintre următoarele opțiuni: repararea, înlocuirea sau rambursarea corespunzătoare a valorii produsului rechemat, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil sau disproporționat. Oferirea consumatorilor de a alege între diverse căi de atac poate îmbunătăți eficacitatea rechemării. În plus, ar trebui introduse stimulente pentru a încuraja utilizarea măsurilor care să motiveze consumatorii să participe la rechemare, cum ar fi reducerile sau voucherele, pentru a crește eficacitatea rechemării. Repararea produsului ar trebui considerată o posibilă cale de atac numai dacă se poate asigura siguranța produsului reparat. Cuantumul rambursării ar trebui să fie cel puțin egal cu prețul plătit de consumator, fără a aduce atingere altor despăgubiri prevăzute de legislația națională. În absența dovezii achiziției, ar trebui să se prevadă în continuare rambursarea corespunzătoare a valorii produsului rechemat. În cazul rechemării unui suport tangibil de conținut digital în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/770, rambursarea ar trebui să includă toate sumele plătite de consumator în temeiul contractului, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (1) din directiva respectivă. Orice căi de atac nu ar trebui să aducă atingere dreptului consumatorilor la despăgubire în temeiul legislației naționale.

(92) Căile de atac oferite în cazul rechemării unui produs din motive de siguranță nu ar trebui să împovăreze excesiv consumatorii sau să îi expună la riscuri. În cazul în care calea de atac implică și eliminarea produsului rechemat, această eliminare ar trebui să țină cont în mod corespunzător de obiectivele de mediu și de sustenabilitate stabilite la nivel național și la nivelul Uniunii. În plus, repararea de către consumator ar trebui considerată o posibilă cale de atac numai dacă acesta o poate efectua cu ușurință și în siguranță, de exemplu prin înlocuirea bateriilor sau tăierea șnururilor excesiv de lungi de la îmbrăcămintea copiilor, dacă acest lucru este prevăzut în avizul de rechemare. În plus, repararea de către consumator nu ar trebui să aducă atingere drepturilor consumatorilor în temeiul Directivelor (UE) 2019/770 și (UE) 2019/771. Prin urmare, în astfel de situații, operatorii economici nu ar trebui să oblige consumatorii să repare un produs nesigur.

(93) Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să încurajeze operatorii economici și furnizorii de piețe online să încheie memorandumuri de înțelegere voluntare cu autoritățile competente, cu Comisia și cu organizațiile care reprezintă consumatorii sau operatorii economici pentru a-și asuma angajamente voluntare legate de siguranța produselor care depășesc obligațiile legale prevăzute în dreptul Uniunii.

(94) Consumatorii ar trebui să aibă dreptul de a-și exercita drepturile în legătură cu obligațiile impuse operatorilor economici sau furnizorilor de piețe online în temeiul prezentului regulament prin acțiuni de reprezentare, în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului 21 . În acest scop, prezentul regulament ar trebui să prevadă că Directiva (UE) 2020/1828 se aplică acțiunilor de reprezentare privind încălcările prezentului regulament care prejudiciază sau sunt susceptibile de a prejudicia interesele colective ale consumatorilor. Prin urmare, anexa I la directiva respectivă ar trebui modificată în consecință. Statele membre sunt responsabile pentru a se asigura că această modificare se reflectă în măsurile lor de transpunere adoptate în temeiul directivei respective, deși adoptarea unor măsuri naționale de transpunere nu este o condiție pentru aplicarea directivei respective acțiunilor de reprezentare respective. Aplicarea prezentei directive acțiunilor de reprezentare intentate împotriva încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament de către operatorii economici sau furnizorii de piețe online, în cazul în care aceste încălcări prejudiciază sau sunt susceptibile de a prejudicia interesele colective ale consumatorilor, ar trebui să înceapă de la data aplicării prezentului regulament. Până la data respectivă, consumatorii ar trebui să se poată baza pe aplicarea Directivei (UE) 2020/1828 în conformitate cu punctul 8 din anexa I la directiva respectivă.

(95) Uniunea ar trebui să poată coopera și face schimb de informații referitoare la siguranța produselor cu autoritățile de reglementare din țări terțe sau cu organizații internaționale în cadrul acordurilor încheiate între Uniune și țări terțe sau organizații internaționale sau în cadrul acordurilor încheiate între Comisie și autoritățile din țări terțe sau organizații internaționale, inclusiv în vederea prevenirii intrării pe piață a produselor nesigure. O astfel de cooperare și un astfel de schimb de informații ar trebui să respecte normele Uniunii privind confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal. Datele cu caracter personal ar trebui transferate numai în măsura în care un astfel de schimb este necesar în unicul scop de a proteja sănătatea sau siguranța consumatorilor.

(96) Schimbul sistematic de informații dintre Comisie și țări terțe sau organizații internaționale privind siguranța produselor de consum și măsurile preventive, restrictive și corective ar trebui să se bazeze pe reciprocitate, ceea ce implică schimburi de informații echivalente, dar nu neapărat identice, în beneficiul ambelor părți. Un schimb de informații cu o țară terță care produce bunuri destinate pieței Uniunii ar putea consta în trimiterea de către Comisie a unor informații selectate din sistemul de alertă rapidă Safety Gate privind produsele originare din țara terță respectivă. În schimb, țara terță respectivă ar putea trimite informații privind acțiunile ulterioare întreprinse pe baza notificărilor primite. O astfel de cooperare ar putea contribui la atingerea obiectivului de oprire a produselor periculoase la sursă și de prevenire a intrării acestora pe piața Uniunii.

(97) Pentru ca sancțiunile să aibă un efect descurajator semnificativ asupra operatorilor economici și, după caz, asupra furnizorilor de piețe online, pentru a preveni comercializarea produselor nesigure, acestea ar trebui să fie adecvate tipului de încălcare, posibilului beneficiu pentru operatorul economic sau furnizorul pieței online, precum și naturii și gravității prejudiciului suferit de consumator. Sancțiunile ar trebui să fie eficiente, proporționale și disuasive.

(98) La impunerea de sancțiuni, ar trebui să se țină cont în mod corespunzător de natura, gravitatea și durata încălcării în cauză. Impunerea de sancțiuni ar trebui să fie proporțională și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul național, inclusiv cu garanțiile procedurale aplicabile, precum și cu principiile Cartei.

(99) Pentru a menține un nivel ridicat de sănătate și siguranță a consumatorilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește identificarea și trasabilitatea produselor care prezintă un risc potențial grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și în ceea ce privește funcționarea sistemului de alertă rapidă Safety Gate, în special pentru a adopta condițiile și procedurile pentru schimbul de informații privind măsurile comunicate prin intermediul sistemului de alertă rapidă Safety Gate și criteriile de evaluare a nivelului de risc. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să efectueze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca aceste consultări să fie desfășurate în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (22). În special, pentru a asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate.

(100) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește adoptarea unor cerințe detaliate de siguranță, stabilirea unor indicatori pe baza cărora statele membre trebuie să raporteze date privind punerea în aplicare a prezentului regulament, definirea sarcinilor și rolurilor punctelor unice de contact naționale, adoptarea de măsuri privind acțiunile Uniunii în legătură cu produsele care prezintă un risc grav, adoptarea de norme pentru transmiterea de informații de către consumatori pe Safety Gate, definirea implementării unei interfețe interoperabile pe Safety Gate, stabilirea cerințelor pentru înregistrarea produselor în scopul rechemărilor din motive de siguranță și adoptarea unui model pentru o notificare de rechemare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (23).

(101) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile în cazul în care, în cazuri justificate în mod corespunzător legate de sănătatea și siguranța consumatorilor, motive imperative de urgență impun acest lucru.

(102) Comisia ar trebui să evalueze aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește eficacitatea și efectul disuasiv al acestora și, dacă este cazul, să adopte o propunere legislativă privind aplicarea acestora.

(103) Anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 ar trebui modificate pentru a ține cont de specificitățile prezentului regulament, în special de necesitatea de a specifica cerințele detaliate de siguranță ale prezentului regulament înainte de a depune o cerere la o organizație europeană de standardizare.

(104) Directiva 87/357/CEE privind produsele de consum care, deși nu sunt produse alimentare, seamănă cu produsele alimentare și care ar putea determina consumatorii, în special copiii, să le confunde cu produsele alimentare și, în consecință, să le introducă în gură, să le sugă sau să le înghită, ceea ce ar putea provoca, de exemplu, sufocare, otrăvire, perforare sau obstrucție a tractului digestiv, a dat naștere la controverse în ceea ce privește interpretarea. În plus, directiva respectivă a fost adoptată într-un moment în care cadrul legislativ pentru siguranța produselor de consum era foarte limitat. Din aceste motive, Directiva 87/357/CEE ar trebui abrogată și înlocuită de prezentul regulament, în special dispozițiile prezentului regulament care garantează că, în urma unei evaluări a riscurilor, produsele care pot fi dăunătoare dacă sunt introduse în gură, supte sau înghițite și care ar putea fi confundate cu produsele alimentare din cauza formei, mirosului, culorii, aspectului, ambalajului, etichetării, volumului, dimensiunii sau altor caracteristici ale acestora ar trebui considerate nesigure. Atunci când își efectuează evaluările, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să ia în considerare, printre altele, faptul că, așa cum a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene, nu este necesar să se demonstreze, prin date obiective și justificate, că introducerea, sugerea sau înghițirea de produse care seamănă cu alimentele poate prezenta un risc de sufocare, otrăvire sau perforare ori obstrucție a tractului gastrointestinal. Cu toate acestea, autoritățile naționale competente ar trebui să evalueze de la caz la caz dacă astfel de produse sunt periculoase și să justifice această evaluare.

(105) Pentru a oferi operatorilor economici și furnizorilor de piețe online suficient timp pentru a se adapta cerințelor prezentului regulament, inclusiv cerințelor privind informarea, este oportun să se prevadă o perioadă de tranziție suficientă după data intrării în vigoare a prezentului regulament, în care produsele reglementate de Directiva 2001/95/CE care respectă directiva respectivă pot continua să fie introduse pe piață. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să împiedice punerea la dispoziție pe piață a acestor produse, inclusiv a ofertelor de vânzare.

(106) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre din cauza necesității unei cooperări strânse și a unor acțiuni coerente între autoritățile competente ale statelor membre și a necesității de a stabili un mecanism pentru schimbul rapid și eficient de informații privind produsele periculoase în cadrul Uniunii, ci poate fi realizat mai bine, având în vedere natura la nivelul întregii Uniuni a problemei, la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(107) În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal este necesară în sensul prezentului regulament, această prelucrare ar trebui efectuată în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament este supusă Regulamentelor (UE) 2016/679 24 și (UE) 2018/1725 25 și, respectiv, Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului 26. În cazul în care consumatorii raportează un produs pe portalul Safety Gate, numai datele cu caracter personal necesare pentru notificarea unui produs nesigur ar trebui păstrate pentru o perioadă de cel mult cinci ani de la data introducerii respectivelor date. Producătorii și importatorii ar trebui să țină un registru al reclamațiilor consumatorilor numai atât timp cât este necesar în sensul prezentului regulament. În cazul în care producătorii și importatorii sunt persoane fizice, aceștia ar trebui să își dezvăluie numele, asigurându-se astfel că produsul poate fi identificat de către consumator în scopuri de trasabilitate.

(108) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725,

AU ADOPTAT PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Scop și obiect

1.

Scopul prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

2.

Prezentul regulament stabilește norme de bază privind siguranța produselor de consum introduse sau puse la dispoziție pe piață.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1.

Prezentul regulament se aplică produselor care sunt introduse sau puse la dispoziție pe piață, în măsura în care dreptul Uniunii nu conține dispoziții specifice cu același scop care să reglementeze siguranța produselor în cauză.

În cazul în care produsele sunt supuse unor cerințe specifice de siguranță impuse de dreptul Uniunii, prezentul regulament se aplică numai aspectelor și riscurilor sau categoriilor de riscuri care nu sunt acoperite de cerințele respective.

Pentru produsele care fac obiectul unor cerințe specifice impuse de legislația de armonizare a Uniunii, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (27):

şi)

Capitolul II nu se aplică în măsura în care privește riscuri sau categorii de riscuri reglementate de legislația de armonizare a Uniunii;

b)

Capitolul III, Secțiunea 1, Capitolele V și VII și Capitolele IX-XI nu se aplică.

2.

Prezentul regulament nu se aplică:

şi)

medicamente pentru uz uman sau medicamente veterinare;

b)

mâncare;

c)

furaje;

d)

plante și animale vii, organisme modificate genetic și microorganisme modificate genetic utilizate într-un mod restricționat, precum și produse vegetale și animale direct legate de reproducerea lor viitoare;

e)

subproduse de origine animală și produse derivate;

f)

produse de protecție a plantelor;

g)

echipamente utilizate de consumatori pentru mobilitate sau călătorii, în cazul în care sunt operate direct de un furnizor de servicii ca parte a unui serviciu de transport furnizat consumatorilor și nu sunt operate de consumatorii înșiși;

h)

aeronavele menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1139;

şi)

antichități.

3.

Prezentul regulament se aplică produselor introduse sau puse la dispoziție pe piață, indiferent dacă sunt noi, uzate, reparate sau recondiționate. Prezentul regulament nu se aplică produselor care necesită reparare sau recondiționare înainte de utilizare, în cazul în care aceste produse sunt introduse sau puse la dispoziție pe piață și indică în mod clar că necesită reparare sau recondiționare înainte de utilizare.

4.

Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute în dreptul Uniunii privind protecția consumatorilor.

5.

Prezentul regulament se pune în aplicare cu respectarea principiului precauției.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1)

„produs” înseamnă orice articol, fie combinat cu alte articole, furnizat sau pus la dispoziție contra cost sau nu, inclusiv ca parte a prestării unui serviciu, care este destinat consumatorilor sau pe care consumatorii l-ar putea utiliza în mod rezonabil, chiar dacă nu le este destinat;

2)

„produs sigur” înseamnă orice produs care, în condiții normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv durata efectivă de utilizare, nu prezintă niciun risc sau doar riscul minim compatibil cu utilizarea sa, considerat acceptabil și corespunzător unui nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor;

3)

„produs periculos” înseamnă orice produs care nu este un „produs sigur”;

4)

«risc» înseamnă combinația dintre probabilitatea ca un pericol să provoace daune și gradul de gravitate al daunei respective;

5)

„risc grav” înseamnă un risc care, pe baza unei evaluări a riscurilor și ținând cont de utilizarea normală și previzibilă a produsului, se consideră că necesită o intervenție rapidă din partea autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv în cazurile în care efectele riscului nu sunt imediate;

6)

„punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui produs în vederea distribuției, consumului sau utilizării pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, fie contra cost, fie gratuit;

7)

„introducere pe piață” înseamnă prima punere la dispoziție a unui produs pe piața Uniunii;

8)

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care are proiectat sau fabricat un produs și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca sa;

9)

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcini specificate legate de obligațiile producătorului în temeiul prezentului regulament;

10)

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care introduce pe piața Uniunii un produs provenit dintr-o țară terță;

11)

„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un produs;

12)

„furnizor de servicii de procesare a comenzilor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează, în cursul unei activități comerciale, cel puțin două dintre următoarele servicii: depozitarea, ambalarea, adresarea și expedierea produselor fără a fi proprietarul acestora, excluzând serviciile poștale, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului27, serviciile de livrare de colete, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului28 și orice alte servicii poștale sau servicii de transport de mărfuri;

13)

„operator economic” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, furnizorul de servicii de îndeplinire a comenzilor sau orice altă persoană fizică sau juridică supusă obligațiilor referitoare la fabricarea produselor sau la punerea la dispoziție pe piață a produselor în conformitate cu prezentul regulament;

14)

„furnizor de piață online” înseamnă un furnizor de servicii de intermediere care utilizează o interfață online ce permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții pentru vânzarea de produse;

15)

„interfață online” înseamnă software, inclusiv un site web, o parte a unui site web sau o aplicație, inclusiv aplicații mobile;

16)

„contract la distanță” înseamnă un contract la distanță astfel cum este definit la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE;

17)

„consumator” înseamnă orice persoană fizică care acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională;

18)

„comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, privată sau publică, care acționează, inclusiv prin intermediul oricărei persoane care acționează în numele sau pe contul său, în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională;

19)

„standard european” înseamnă standard european astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

20)

„standard internațional” înseamnă un standard internațional astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

21)

„standard național” înseamnă standard național astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

22)

„Organizație europeană de standardizare” înseamnă organizația europeană de standardizare enumerată în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

23)

„supravegherea pieței” înseamnă activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că produsele respectă cerințele stabilite în prezentul regulament;

24)

„autoritate de supraveghere a pieței” înseamnă autoritatea desemnată de un stat membru în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2019/1020 pentru a fi responsabilă de organizarea și efectuarea supravegherii pieței pe teritoriul statului membru respectiv;

25)

„rechemare” înseamnă orice măsură care vizează returnarea unui produs care a fost deja pus la dispoziția consumatorului;

26)

„retragere” înseamnă orice măsură care vizează împiedicarea punerii la dispoziție pe piață a unui produs din lanțul de aprovizionare;

27)

„legislația de armonizare a Uniunii” înseamnă legislația Uniunii enumerată în anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1020 și orice altă legislație a Uniunii care armonizează condițiile de ofertă a produselor cărora li se aplică regulamentul respectiv;

28)

„antichități” înseamnă produse, cum ar fi obiecte de colecție sau opere de artă, pentru care consumatorii nu se pot aștepta în mod rezonabil ca acestea să îndeplinească standardele de siguranță actuale.

Articolul 4

Vânzarea la distanță

Produsele oferite spre vânzare online sau prin alte mijloace la distanță sunt considerate a fi puse la dispoziție pe piață dacă oferta este adresată consumatorilor din Uniune. O ofertă de vânzare este considerată a fi adresată consumatorilor din Uniune dacă operatorul economic relevant își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către unul sau mai multe state membre.

CAPITOLUL II

CERINȚE DE SIGURANȚĂ

Articolul 5

Cerință generală de siguranță

Operatorii economici pot introduce sau pune la dispoziție pe piață numai produse sigure.

Articolul 6

Aspecte ale evaluării siguranței produselor

1.

Atunci când se evaluează siguranța unui produs, se iau în considerare în special următoarele aspecte:

şi)

caracteristicile produsului, inclusiv designul, caracteristicile tehnice, compoziția, ambalajul, instrucțiunile de asamblare și, dacă este cazul, instrucțiunile de instalare, utilizare și întreținere;

b)

impactul asupra altor produse, în cazul în care se poate prevedea în mod rezonabil că va fi utilizat împreună cu alte produse, inclusiv interconectarea acestor produse;

c)

impactul pe care alte produse îl pot avea asupra produsului evaluat, în cazul în care este previzibil în mod rezonabil că alte produse vor fi utilizate împreună cu produsul respectiv, inclusiv impactul elementelor neintegrate care sunt destinate să determine, să modifice sau să completeze modul de funcționare al produsului evaluat, care trebuie luat în considerare la evaluarea siguranței produsului evaluat;

d)

prezentarea produsului, etichetarea produsului, inclusiv etichetarea care indică dacă produsul este potrivit pentru copiii de o anumită vârstă, avertismentele și instrucțiunile pentru utilizarea și eliminarea în siguranță, precum și alte informații sau sfaturi despre produs;

e)

categoriile de consumatori care utilizează produsul, în special prin evaluarea riscurilor pentru consumatorii vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități, precum și impactul diferențelor de gen asupra sănătății și securității;

f)

aspectul produsului, dacă acesta ar putea determina consumatorii să utilizeze produsul într-un mod diferit de cel pentru care a fost conceput și, în special, în cazul în care:

(şi)

un produs care nu este aliment, seamănă cu un aliment și ar putea fi confundat cu acesta din cauza formei, mirosului, culorii, aspectului, ambalajului, etichetării, volumului, dimensiunii sau altor caracteristici, astfel încât ar putea fi introdus în gură, supt sau înghițit de către consumatori, în special copii;

(ii)

produsul, deși nu este conceput sau destinat utilizării de către copii, ar putea fi utilizat de către copii sau seamănă cu un articol considerat în general atractiv pentru copii sau destinat utilizării de către copii datorită designului, ambalajului sau caracteristicilor sale;

g)

în cazul în care natura produsului impune acest lucru, caracteristici de securitate cibernetică adecvate necesare pentru a proteja produsul de influențe externe, inclusiv de terțe părți rău intenționate, în cazul în care o astfel de influență ar putea afecta securitatea produsului, inclusiv posibilitatea pierderii conexiunii;

h)

atunci când natura produsului o impune – caracteristici ale produsului în evoluție, învățare și predicție.

2.

Fezabilitatea atingerii unui nivel mai ridicat de siguranță sau disponibilitatea altor produse cu un risc mai mic nu poate constitui un motiv pentru a considera un produs ca fiind nesigur.

Articolul 7

Prezumția de conformitate cu cerința generală de siguranță

1.

În sensul prezentului regulament, un produs se consideră a fi conform cu cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5 din prezentul regulament în următoarele cazuri:

şi)

produsul este conform cu standardele europene relevante sau cu părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, în ceea ce privește riscurile și categoriile de riscuri acoperite de standardele respective; sau

b)

În absența standardelor europene relevante menționate la litera (a) a prezentului alineat, produsul trebuie să respecte cerințele naționale referitoare la riscurile și categoriile de risc acoperite de cerințele de sănătate și siguranță prevăzute în legislația națională a statului membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață, cu condiția ca legislația respectivă să fie compatibilă cu legislația Uniunii.

2.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează cerințele specifice de siguranță care trebuie acoperite de standardele europene, astfel încât produsele care respectă aceste standarde europene să îndeplinească cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (3).

3.

Cu toate acestea, prezumția de conformitate cu cerința generală de siguranță prevăzută la alineatul (1) nu împiedică autoritățile de supraveghere a pieței să ia măsuri adecvate în temeiul prezentului regulament în cazul în care există dovezi că, în ciuda acestei prezumții, produsul nu este sigur.

Articolul 8

Elemente suplimentare care trebuie luate în considerare în evaluarea siguranței produsului

1.

În sensul articolului 6 și în cazul în care prezumția de siguranță prevăzută la articolul 7 nu se aplică, atunci când se evaluează dacă un produs este sigur, se iau în considerare în special următoarele elemente, dacă sunt disponibile:

şi)

Standarde europene, altele decât cele ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

b)

standarde internaționale;

c)

acorduri internaționale;

d)

scheme de certificare voluntară sau cadre similare de evaluare a conformității de către terți, în special cele concepute pentru a sprijini dreptul Uniunii;

e)

Recomandări sau orientări ale Comisiei pentru evaluarea siguranței produselor;

f)

standarde naționale elaborate în statul membru în care produsul este pus la dispoziție;

g)

stadiul actual al cunoștințelor și tehnologiei, inclusiv avizele organismelor științifice recunoscute și ale comitetelor de experți;

h)

coduri de bune practici specifice sectorului privind siguranța produselor;

şi)

așteptări rezonabile ale consumatorilor în ceea ce privește siguranța;

j)

cerințele de siguranță adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (2).

CAPITOLUL III

OBLIGAȚIILE ENTITĂȚILOR ECONOMICE

SECȚIUNEA 1

Articolul 9

Obligațiile producătorilor

1.

La introducerea produselor lor pe piață, producătorii se asigură că aceste produse au fost proiectate și fabricate în conformitate cu cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5.

2.

Înainte de a-și introduce produsele pe piață, producătorii efectuează o analiză internă a riscurilor și pregătesc documentația tehnică care conține cel puțin o descriere generală a produsului și a caracteristicilor sale esențiale relevante pentru evaluarea siguranței sale.

Acolo unde este cazul, având în vedere riscurile prezentate de produs, documentația tehnică menționată la primul paragraf include și:

şi)

o analiză a posibilelor riscuri asociate produsului și a soluțiilor adoptate pentru eliminarea sau reducerea acestor riscuri, inclusiv rezultatele rapoartelor de testare efectuate de producător sau de o altă entitate în numele său; și

b)

o listă a standardelor europene relevante menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) sau a altor elemente menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 8, utilizate pentru a îndeplini cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5.

În cazul în care standardele europene, cerințele de sănătate și siguranță sau elementele menționate la articolul 7 alineatul (1) sau la articolul 8 au fost aplicate doar parțial, producătorii indică părțile care au fost aplicate.

3.

Producătorii se asigură că documentația tehnică menționată la alineatul (2) este actualizată. Producătorii păstrează această documentație la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței timp de zece ani de la introducerea pe piață a produsului și o pun la dispoziția acestor autorități, la cerere.

4.

Producătorii se asigură că există proceduri care să garanteze că produsele fabricate în serie respectă cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5.

5.

Producătorii se asigură că produsele lor poartă un număr de tip, lot sau serie sau un alt element care permite identificarea lor, vizibil și lizibil pentru consumator sau, în cazul în care dimensiunea sau natura produsului nu permite acest lucru, că informațiile solicitate sunt furnizate pe ambalaj sau într-un document care însoțește produsul.

6.

Producătorii trebuie să furnizeze numele lor, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa poștală și de e-mail, precum și adresa poștală sau de e-mail a unui punct unic de contact la care pot fi contactați, dacă este diferită de adresa producătorului. Aceste informații trebuie furnizate pe produs sau, dacă nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește produsul.

7.

Producătorii se asigură că produsul lor este însoțit de instrucțiuni clare și informații privind siguranța, într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori, astfel cum este stabilită de statul membru în care produsul este pus la dispoziție. Această cerință nu se aplică în cazul în care produsul poate fi utilizat în siguranță și conform destinației producătorului fără astfel de instrucțiuni și informații privind siguranța.

8.

În cazul în care un producător constată sau are motive să creadă, pe baza informațiilor pe care le deține, că un produs pe care l-a introdus pe piață este periculos, producătorul trebuie imediat:

şi)

ia măsurile corective necesare pentru a aduce efectiv produsul în conformitate cu cerințele, inclusiv retragerea sau rechemarea acestuia, după caz;

b)

informează consumatorii cu privire la aceasta în conformitate cu articolul 35 sau 36, sau ambele; și

c)

informează autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care produsul a fost pus la dispoziție pe piață prin intermediul Safety Business Gateway.

În sensul literelor (b) și (c) ale primului paragraf, producătorul furnizează detalii, în special privind riscurile pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și măsurile corective deja luate și, acolo unde sunt disponibile, informații privind cantitățile aflate încă pe piață, defalcate pe state membre.

9.

Comisia se asigură că informațiile destinate alertei consumatorilor pot fi furnizate de producători prin intermediul Safety Business Gateway și sunt puse la dispoziția consumatorilor pe Safety Gateway fără întârzieri nejustificate.

10.

Producătorii se asigură că ceilalți operatori economici, persoanele responsabile și furnizorii de piețe online din lanțul de aprovizionare relevant sunt informați în timp util cu privire la orice probleme de siguranță pe care le identifică.

11.

Producătorii trebuie să facă publice canalele de comunicare – cum ar fi un număr de telefon, o adresă de e-mail sau o secțiune separată pe site-ul lor web, ținând cont de nevoile de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități – care să permită consumatorilor să depună reclamații și să informeze producătorii cu privire la accidentele sau problemele de siguranță pe care le-au întâmpinat cu produsul.

12.

Producătorii investighează reclamațiile și informațiile privind accidentele primite care privesc siguranța produselor pe care le-au pus la dispoziție pe piață și pe care reclamantul le-a susținut ca fiind nesigure și țin un registru intern al acestor reclamații, precum și un registru al rechemărilor de produse și al măsurilor corective luate pentru a aduce produsul în conformitate.

13.

Registrul intern de reclamații stochează doar datele cu caracter personal necesare producătorului pentru a investiga o reclamație privind un produs despre care se presupune că este nesigur. Aceste date sunt stocate doar atât timp cât este necesar în scopul investigării reclamației și, în orice caz, nu mai mult de cinci ani de la data înregistrării.

Articolul 10

Obligațiile reprezentanților autorizați

1.

Producătorul poate numi un reprezentant autorizat, dându-i acestuia o autorizație scrisă.

2.

Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile specificate în autorizația primită de la producător. La cerere, reprezentantul autorizat trebuie să furnizeze o copie a autorizației autorităților de supraveghere a pieței. Autorizația permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele sarcini:

şi)

furnizarea către autoritatea de supraveghere a pieței, la cererea motivată a autorității respective, a tuturor informațiilor și documentelor, într-o limbă oficială, pe care autoritatea respectivă le înțelege ca fiind necesare pentru a demonstra siguranța produsului;

b)

dacă reprezentantul autorizat constată sau are motive să creadă că un anumit produs este periculos, informează producătorul în acest sens;

c)

informarea autorităților naționale competente cu privire la orice măsură întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsele care fac obiectul autorizației lor, prin raportarea pe Safety Business Gateway, în cazul în care aceste informații nu au fost deja furnizate de producător sau pe baza instrucțiunilor producătorului;

d)

la cererea autorităților naționale competente – cooperând cu acestea în acțiunile întreprinse pentru eliminarea eficientă a riscurilor prezentate de produsele care fac obiectul autorizației lor.

Articolul 11

Obligațiile importatorilor

1.

Înainte de a introduce un produs pe piață, importatorii se asigură că produsul respectă cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5 și că producătorul a respectat cerințele prevăzute la articolul 9 alineatele (2), (5) și (6).

2.

În cazul în care un importator consideră sau are motive să creadă, pe baza informațiilor pe care le deține, că un produs nu este conform cu articolul 5 și cu articolul 9 alineatele (2), (5) și (6), acesta nu introduce produsul pe piață până când acesta nu a fost adus în conformitate. În plus, dacă produsul nu este sigur, importatorul informează imediat producătorul și se asigură că autoritățile de supraveghere a pieței sunt informate prin intermediul Safety Business Gateway.

3.

Importatorii trebuie să indice numele lor, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa poștală și de e-mail, precum și adresa poștală sau de e-mail a punctului unic de contact la care pot fi contactați, dacă este diferită de adresa importatorului. Aceste informații trebuie furnizate pe produs sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește produsul. Importatorii trebuie să se asigure că etichetele suplimentare nu ascund informațiile cerute de legislația Uniunii și furnizate de producător pe etichetă.

4.

Importatorii se asigură că produsul pe care îl importă este însoțit de instrucțiuni clare și informații privind siguranța, într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori, astfel cum este stabilită de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață, cu excepția cazului în care produsul poate fi utilizat în siguranță și conform destinației prevăzute de producător fără astfel de instrucțiuni și informații privind siguranța.

5.

Importatorii se asigură că, atât timp cât un produs se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport ale acestuia nu pun în pericol conformitatea acestuia cu cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5 și cu articolul 9 alineatele (5) și (6).

6.

Importatorii păstrează, timp de 10 ani de la introducerea pe piață a produsului, la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței o copie a documentației tehnice menționate la articolul 9 alineatul (2) și se asigură că documentele menționate la articolul 9 alineatul (2) pot fi puse la dispoziția acestor autorități, la cerere.

7.

Importatorii cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței și cu producătorul pentru a asigura siguranța produsului.

8.

În cazul în care un importator, pe baza informațiilor pe care le deține, constată sau are motive să creadă că un produs pe care l-a introdus pe piață este un produs periculos, importatorul trebuie imediat:

şi)

informează producătorul despre acest lucru;

b)

să se asigure că sunt luate măsurile corective necesare pentru a aduce efectiv produsul în conformitate, inclusiv, după caz, retragerea sau rechemarea acestuia; dacă astfel de măsuri nu sunt luate, acestea trebuie luate imediat de către importator;

c)

se asigură că toți consumatorii sunt informați imediat în conformitate cu articolul 35 sau 36, sau ambele; și

d)

informează autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care produsul a fost pus la dispoziție pe piață prin intermediul Safety Business Gateway.

În sensul literelor (c) și (d) ale primului paragraf, importatorul furnizează detalii, în special privind riscurile pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și măsurile corective deja luate și , acolo unde sunt disponibile, informații privind cantitățile aflate încă pe piață, defalcate pe state membre.

9.

Importatorii verifică dacă canalele de comunicare menționate la articolul 9 alineatul (11) sunt disponibile publicului consumatorilor, permițându-le acestora să depună reclamații și să raporteze orice accidente sau probleme de siguranță pe care le-au întâmpinat cu produsul. În cazul în care astfel de canale nu sunt disponibile, importatorii trebuie să le furnizeze, ținând cont de nevoile de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități.

10.

Importatorii investighează reclamațiile depuse și informațiile primite cu privire la incidentele de siguranță legate de produsele pe care le-au pus la dispoziție pe piață și despre care reclamantul susține că nu sunt sigure și înregistrează aceste reclamații, precum și rechemările de produse și măsurile corective luate pentru a aduce produsul în conformitate, în registrul menționat la articolul 9 alineatul (12) sau în propriul registru intern. Importatorii informează producătorul, distribuitorii și, după caz, furnizorii de servicii de procesare a comenzilor și furnizorii de piețe online cu privire la investigația lor și la rezultatele acesteia.

11.

Registrul de reclamații stochează doar datele cu caracter personal necesare importatorului pentru a investiga o reclamație privind un produs presupus a fi nesigur. Aceste date sunt păstrate doar atât timp cât este necesar în scopul analizei și, în orice caz, nu mai mult de cinci ani de la data înregistrării lor.

Articolul 12

Obligațiile distribuitorilor

1.

Înainte de a pune la dispoziție un produs pe piață, distribuitorii verifică dacă producătorul și, după caz, importatorul au respectat cerințele prevăzute la articolul 9 alineatele (5), (6) și (7) și la articolul 11 alineatele (3) și (4), după caz.

2.

Distribuitorii se asigură că, atât timp cât un produs se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport ale acestuia nu pun în pericol conformitatea acestuia cu cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5 și conformitatea sa, după caz, cu cerințele prevăzute la articolul 9 alineatele (5), (6) și (7) și la articolul 11 alineatele (3) și (4).

3.

În cazul în care un distribuitor constată sau are motive să creadă, pe baza informațiilor pe care le deține, că un produs nu este conform cu cerințele articolului 5, articolului 9 alineatele (5), (6) și (7) și articolului 11 alineatele (3) și (4), după caz, acesta nu pune la dispoziție produsul pe piață până când acesta nu a fost adus în conformitate.

4.

În cazul în care un distribuitor, pe baza informațiilor pe care le deține, constată sau are motive să creadă că un produs pe care l-a pus la dispoziție pe piață este periculos sau nu respectă cerințele articolului 9 alineatele (5), (6) și (7) și ale articolului 11 alineatele (3) și (4), după caz, distribuitorul în cauză trebuie:

şi)

să informeze imediat producătorul sau importatorul, după caz;

b)

a se asigura că sunt luate măsurile corective necesare pentru a aduce efectiv produsul în conformitate, inclusiv, după caz, retragerea sau rechemarea acestuia; și

c)

se asigură că autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care produsul a fost pus la dispoziție pe piață sunt informate imediat în acest sens prin intermediul Safety Business Gateway.

În sensul literelor (b) și (c) ale primului paragraf, distribuitorul furnizează detaliile relevante de care dispune cu privire la riscul pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, numărul de produse afectate și măsurile corective deja luate.

Articolul 13

Cazuri în care obligațiile producătorilor se aplică și altor persoane

1.

O persoană fizică sau juridică este considerată producător în sensul prezentului regulament și este supusă obligațiilor producătorului în temeiul articolului 9, în cazul în care persoana fizică sau juridică respectivă introduce pe piață un produs sub numele sau marca comercială a persoanei fizice sau juridice respective.

2.

Orice persoană fizică sau juridică, alta decât producătorul, care efectuează o modificare substanțială a unui produs este considerată producător în sensul prezentului regulament și este supusă obligațiilor producătorului în temeiul articolului 9 în ceea ce privește partea produsului afectată de modificare sau întregul produs, dacă modificarea substanțială îi afectează siguranța.

3.

O modificare a unui produs, fie prin mijloace fizice, fie digitale, este considerată semnificativă dacă afectează siguranța produsului și sunt îndeplinite următoarele criterii:

şi)

o modificare implică schimbarea produsului într-un mod care nu a fost anticipat în evaluarea inițială a riscurilor aferente produsului;

b)

din cauza modificării, natura pericolului s-a schimbat, a apărut un pericol nou sau nivelul de risc a crescut; și

c)

modificările pentru uz propriu nu au fost efectuate de către consumatori înșiși sau de către cineva în numele lor.

Articolul 14

Procese interne de siguranță a produselor

Operatorii economici se asigură că au implementate procese interne privind siguranța produselor care le permit să îndeplinească cerințele relevante ale prezentului regulament.

Articolul 15

Cooperarea entităților economice cu autoritățile de supraveghere a pieței

1.

Operatorii economici cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește acțiunile care ar putea elimina sau reduce riscurile prezentate de produsele puse la dispoziție pe piață de către aceste entități.

2.

La cererea autorității de supraveghere a pieței, operatorul economic îi furnizează acesteia toate informațiile necesare, în special:

şi)

o descriere completă a riscurilor prezentate de produs, reclamațiile aferente și accidentele cunoscute; și

b)

o descriere a măsurilor corective luate pentru a răspunde riscului.

3.

La cerere, operatorii economici trebuie să stabilească și să furnizeze, de asemenea, următoarele informații relevante despre produs care să permită trasabilitatea acestuia:

şi)

orice operator economic care le-a furnizat un produs sau o piesă, o componentă sau un software încorporat într-un produs; și

b)

orice entitate economică căreia i-au furnizat produsul.

4.

Operatorii economici trebuie să fie în măsură să prezinte informațiile menționate la alineatul (2) pentru o perioadă de zece ani de la data la care li s-a furnizat produsul sau de la data la care l-au furnizat, după caz.

5.

Operatorii economici trebuie să poată furniza informațiile menționate la alineatul (3) pentru o perioadă de șase ani de la data la care li s-a furnizat produsul sau piesa, componenta sau software-ul încorporat în produs sau de la data la care au furnizat produsul, după caz.

6.

Autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita operatorilor economici să prezinte rapoarte periodice privind implementarea acțiunilor și pot decide dacă sau când o măsură corectivă poate fi considerată implementată.

Articolul 16

Persoana responsabilă pentru produsele introduse pe piață în Uniunea Europeană

1.

Un produs care intră sub incidența prezentului regulament nu poate fi introdus pe piață decât dacă există un operator economic stabilit în Uniune care este responsabil pentru sarcinile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020 în legătură cu produsul respectiv. Articolul 4 alineatele (2) și (3) din regulamentul respectiv se aplică produselor care intră sub incidența prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, trimiterile la „legislația de armonizare a Uniunii” și „legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă” din articolul 4 alineatul (3) din regulamentul respectiv se interpretează ca trimiteri la „prezentul regulament”.

2.

Fără a aduce atingere obligațiilor operatorilor economici în temeiul prezentului regulament, operatorul economic menționat la alineatul (1) al prezentului articol, pe lângă sarcinile menționate la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020 și pentru a asigura siguranța produsului pentru care este responsabil, după caz, ținând cont de posibilele riscuri prezentate de produs, verifică periodic dacă:

şi)

produsul este conform cu documentația tehnică menționată la articolul 9 alineatul (2) din prezentul regulament;

b)

produsul îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 9 alineatele (5), (6) și (7) din prezentul regulament.

La cererea autorităților de supraveghere a pieței, operatorul economic menționat la alineatul (1) din prezentul articol furnizează dovezi ale verificărilor efectuate.

3.

Numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală și de e-mail, ale entității economice menționate la alineatul (1) se indică pe produs sau pe ambalajul, coletul sau într-un document însoțitor al acestuia.

Articolul 17

Informații pentru entitățile comerciale

1.

Comisia furnizează operatorilor economici informații generale privind prezentul regulament în mod gratuit.

2.

Statele membre furnizează operatorilor economici, la cerere și gratuit, informații detaliate privind punerea în aplicare a prezentului regulament la nivel național și privind normele naționale de siguranță a produselor aplicabile produselor care intră sub incidența prezentului regulament. În acest scop, se aplică articolul 9 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului[29].

Comisia adoptă orientări detaliate pentru operatorii economici, ținând cont în special de nevoile celor care se califică drept IMM-uri, inclusiv ale microîntreprinderilor, privind modul de respectare a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 18

Cerințe specifice de trasabilitate pentru anumite produse, categorii sau grupe de produse

1.

Pentru anumite produse, categorii sau grupuri de produse care ar putea prezenta un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, astfel cum reiese din accidentele înregistrate pe Safety Business Gateway, statisticile Safety Gate, rezultatele acțiunilor comune privind siguranța produselor și alți indicatori sau dovezi relevanți și după consultarea Rețelei pentru siguranța consumatorilor, a grupurilor de experți relevante și a părților interesate, Comisia poate institui un sistem de trasabilitate care să fie utilizat de operatorii economici care introduc sau pun la dispoziție pe piață astfel de produse.

2.

Sistemul de trasabilitate acoperă colectarea și stocarea datelor, inclusiv în format electronic, permițând identificarea unui produs, a componentelor sale sau a operatorilor economici implicați în lanțul de aprovizionare al produsului respectiv, precum și metodele de prezentare și accesare a acestor date, inclusiv plasarea unui suport de date pe produs, pe ambalajul său sau pe documentele atașate acestuia.

3.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 45 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește:

şi)

identificarea produselor, categoriilor sau grupurilor de produse sau componentelor care ar putea prezenta un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, astfel cum se menționează la alineatul (1). Comisia specifică în actele delegate relevante dacă a aplicat metoda de analiză a riscurilor prevăzută în Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/417 a Comisiei 30 sau, în cazul în care metoda respectivă nu este adecvată pentru produsul în cauză, furnizează o descriere detaliată a metodei utilizate;

b)

specificarea tipului de date pe care operatorii economici trebuie să le colecteze și să le stocheze în cadrul sistemului de trasabilitate menționat la alineatul (2);

c)

specificarea metodelor de prezentare și acces la date, inclusiv plasarea suportului de date menționat la alineatul (2) pe produs, pe ambalajul acestuia sau pe documentele anexate acestuia;

d)

identificarea entităților care au acces la datele menționate la litera (b), inclusiv consumatori, operatori economici, furnizori de piețe online, autorități naționale competente, Comisia și organizații de interes public sau orice organizații care acționează în numele acestora, precum și tipul de date la care acestea urmează să aibă acces.

4.

Autoritățile de supraveghere a pieței, consumatorii, operatorii economici și alte entități relevante au acces gratuit la datele menționate la alineatul (3), pe baza drepturilor lor de acces respective prevăzute în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul alineatului (3) litera (d).

5.

La adoptarea măsurilor menționate la alineatul (3), Comisia ia în considerare:

şi)

raportul cost-eficiență al măsurilor, inclusiv impactul acestora asupra întreprinderilor, în special asupra IMM-urilor;

b)

un interval de timp adecvat care să permită operatorilor economici să se pregătească pentru aceste măsuri; și

c)

compatibilitatea și interoperabilitatea cu alte sisteme de trasabilitate a produselor deja instituite la nivel comunitar sau internațional.

SECȚIUNEA 2

Articolul 19

Obligațiile operatorilor economici în cazul vânzărilor la distanță

În cazul în care operatorii economici pun la dispoziție produse pe piață online sau prin alte mijloace la distanță, oferta acestor produse trebuie să includă în mod clar și vizibil cel puțin următoarele informații:

şi)

numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată a producătorului și adresa poștală și de e-mail la care acesta poate fi contactat;

b)

în cazul în care producătorul nu este stabilit în Uniune, numele, adresa poștală și adresa de e-mail ale persoanei responsabile în sensul articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament sau al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020;

c)

informații de identificare a produsului, inclusiv imaginea produsului, tipul și alți identificatori de produs; și

d)

orice avertismente sau informații privind siguranța care trebuie să apară pe produs sau pe ambalajul acestuia sau într-un document însoțitor în conformitate cu prezentul regulament sau cu legislația de armonizare aplicabilă a Uniunii, într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori, astfel cum este stabilită de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață.

Articolul 20

Obligațiile operatorilor economici în cazul incidentelor de siguranță a produselor

1.

Producătorul se asigură că orice accident cauzat de un produs introdus sau pus la dispoziție pe piață este raportat autorităților competente din statul membru în care s-a produs accidentul prin intermediul Safety Business Gateway, fără întârzieri nejustificate, din momentul în care producătorul ia cunoștință de accident. Raportul trebuie să includă tipul și numărul de identificare al produsului, precum și circumstanțele accidentului, dacă sunt cunoscute. Producătorul furnizează autorităților competente alte informații relevante, la cerere.

2.

În sensul alineatului (1), producătorul notifică autoritățile competente cu privire la incidentele legate de utilizarea produsului care au dus la decesul unei persoane sau la efecte adverse grave asupra sănătății și securității acesteia, permanente sau temporare, inclusiv vătămări corporale, alte vătămări corporale, boli și efecte cronice asupra sănătății.

3.

Importatorii și distribuitorii care iau cunoștință de un accident cauzat de un produs pe care l-au introdus sau pus la dispoziție pe piață informează producătorul fără întârzieri nejustificate. Producătorul transmite o notificare în conformitate cu alineatul (1) sau instruiește importatorul sau unul dintre distribuitori să transmită o notificare.

4.

În cazul în care producătorul produsului nu este stabilit în Uniune, persoana responsabilă în sensul articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament sau al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 care are cunoștință de accident se asigură că se întocmește un raport.

Articolul 21

Informații în format electronic

Fără a aduce atingere articolului 9 alineatele (5), (6) și (7), articolului 11 alineatul (3), articolului 16 alineatul (3) și dispozițiilor relevante ale legislației de armonizare a Uniunii, operatorii economici pot, în plus, să pună la dispoziție informațiile menționate în aceste dispoziții în format digital, prin mijloace electronice, în mod clar vizibil pe produs sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, pe ambalajul acestuia sau într-un document care însoțește produsul. Informațiile respective se furnizează într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori, astfel cum este stabilită de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață, inclusiv în formate accesibile persoanelor cu dizabilități.

CAPITOLUL IV

FURNIZORI DE PLATFORME DE PIAȚĂ ONLINE

Articolul 22

Obligații specifice ale furnizorilor de piețe online legate de siguranța produselor

1.

Fără a aduce atingere obligațiilor generale prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/2065, furnizorii de piețe online desemnează un punct unic de contact pentru comunicarea electronică directă cu autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre cu privire la problemele de siguranță a produselor, în special pentru notificarea ordinelor emise în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.

Furnizorii de piețe online se înregistrează la Safety Gate și își furnizează informațiile unice de contact pe Safety Gate.

2.

Fără a aduce atingere obligațiilor generale prevăzute la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2022/2065, furnizorii de piețe online desemnează un punct unic de contact pentru a permite consumatorilor să comunice direct și rapid cu aceștia în legătură cu problemele legate de siguranța produselor.

3.

Furnizorii de piețe online se asigură că sunt instituite proceduri interne de securitate a produselor pentru a îndeplini cerințele relevante ale prezentului regulament, fără întârzieri nejustificate.

4.

În cazul în care statele membre au delegat competențe în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020, statele membre conferă autorităților lor de supraveghere a pieței competențele necesare, în legătură cu conținutul specific referitor la o ofertă de produs periculos, pentru a emite un ordin prin care să solicite furnizorilor de piețe online să elimine respectivul conținut de pe interfața lor online, să dezactiveze accesul la acesta sau să afișeze un avertisment clar. Astfel de ordine se emit în conformitate cu condițiile minime prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2022/2065.

Furnizorii de piețe online iau măsurile necesare pentru a primi și procesa ordinele emise în temeiul prezentului alineat și acționează fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea ordinului. Furnizorii de piețe online informează autoritatea emitentă de supraveghere a pieței cu privire la efectul ordinului prin mijloace electronice, utilizând datele de contact ale autorității de supraveghere a pieței publicate pe portalul Safety Gate.

5.

Ordinele emise în temeiul alineatului (4) pot impune furnizorului pieței online să elimine tot conținutul identic referitor la oferta unui anumit produs periculos de pe interfața sa online într-o perioadă specificată, să dezactiveze accesul la acesta sau să afișeze un avertisment clar, cu condiția ca căutarea conținutului în cauză să se limiteze la informațiile specificate în ordin și să nu impună furnizorului pieței online să efectueze o evaluare independentă a conținutului respectiv și ca căutarea și eliminarea să poată fi efectuate în mod proporționat, utilizând instrumente automate care funcționează în mod fiabil.

6.

Furnizorii de piețe online iau în considerare informațiile periodice privind produsele periculoase notificate de autoritățile de supraveghere a pieței în conformitate cu articolul 26, primite prin intermediul Safety Gate, în scopul aplicării măsurilor lor voluntare de detectare, identificare, eliminare sau dezactivare a accesului la conținutul referitor la ofertele de produse periculoase de pe platforma lor, după caz, inclusiv prin utilizarea interfeței interoperabile a Safety Gate în conformitate cu articolul 34. Aceștia informează autoritatea care a transmis notificarea către Safety Gate cu privire la măsurile luate, utilizând datele de contact ale autorității de supraveghere a pieței publicate pe Safety Gate.

7.

În scopul conformității cu articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2022/2065, în ceea ce privește siguranța produselor, furnizorii de piețe online trebuie să utilizeze cel puțin Safety Gate.

8.

Furnizorii de piețe online tratează, fără întârzieri nejustificate și în orice caz în termen de trei zile lucrătoare de la primirea notificării, notificările privind siguranța produselor oferite spre vânzare online prin intermediul serviciilor lor primite în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) 2022/2065.

9.

În scopul îndeplinirii cerințelor prevăzute la articolul 31 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2022/2065 în cazul informațiilor privind siguranța produselor, furnizorii de piețe online își proiectează și organizează interfața online astfel încât să permită comercianților care oferă un produs să furnizeze cel puțin următoarele informații pentru fiecare produs oferit și să se asigure că aceste informații sunt afișate sau puse la dispoziția consumatorilor în alt mod în oferta de vânzare a produsului:

şi)

numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată a producătorului și adresa poștală și adresa de e-mail la care poate fi contactat producătorul;

b)

în cazul în care producătorul nu este stabilit în Uniune, numele, adresa poștală și adresa de e-mail ale persoanei responsabile în sensul articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament sau al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020;

c)

informații de identificare a produsului, inclusiv imaginea produsului, tipul și orice alți identificatori de produs; și

d)

orice avertismente sau informații privind siguranța care trebuie afișate pe produs sau care însoțesc produsul în conformitate cu prezentul regulament sau cu legislația de armonizare aplicabilă a Uniunii, într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori, astfel cum este stabilită de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață.

10.

Procedurile interne menționate la alineatul (3) trebuie să includă mecanisme care să permită comercianților să furnizeze:

şi)

informații în conformitate cu alineatul (9) din prezentul articol, inclusiv informații privind producătorul stabilit în Uniune sau, după caz, persoana responsabilă în sensul articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament sau al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020; și

b)

o declarație prin care se angajează să ofere doar produse care respectă prezentul regulament și informații suplimentare de identificare, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2065, după caz.

11.

Pentru a asigura respectarea articolului 23 din Regulamentul (UE) 2022/2065 privind siguranța produselor, furnizorii de piețe online suspendă, într-un termen rezonabil și după o avertizare prealabilă, furnizarea serviciilor lor către comercianții care oferă frecvent produse care nu respectă prezentul regulament.

12.

Furnizorii de piețe online cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, cu comercianții și cu operatorii economici relevanți pentru a facilita orice acțiune întreprinsă pentru a elimina sau, dacă acest lucru nu este posibil, a reduce riscurile prezentate de un produs care este sau a fost oferit online prin intermediul serviciilor lor.

În special, furnizorii de platforme de tranzacționare online:

şi)

să se asigure că consumatorii primesc informații adecvate și în timp util, inclusiv prin:

(şi)

notificarea directă a tuturor consumatorilor afectați care au achiziționat un produs prin intermediul interfețelor lor în cazul unei rechemări a produsului din motive de siguranță de care au cunoștință efectivă sau în cazul în care anumite informații trebuie aduse la cunoștința consumatorilor pentru a asigura utilizarea în siguranță a produsului (un „avertisment de siguranță”) în conformitate cu articolul 35 sau 36 sau ambele;

(ii)

publicarea pe interfețele sale online de informații despre rechemările de produse din motive de securitate;

b)

a informa operatorul economic relevant cu privire la decizia de a elimina sau de a dezactiva accesul la conținutul referitor la oferta unui produs periculos;

c)

să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței și cu operatorii economici relevanți pentru a asigura retragerea efectivă a produselor, inclusiv prin abținerea de la împiedicarea rechemării produselor;

d)

să informeze imediat, prin intermediul Safety Business Gateway, autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care produsul a fost pus la dispoziție pe piață cu privire la produsele periculoase care au fost oferite pe interfețele lor online și despre care au cunoștință efectivă, furnizând detaliile relevante de care dispun cu privire la riscul pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, cantitățile de produse, per stat membru, care se află încă pe piață, acolo unde sunt disponibile, și măsurile corective care, din câte știu, au fost deja luate;

e)

să coopereze în legătură cu accidentele care le sunt raportate, inclusiv prin:

(şi)

informarea imediată a comercianților și operatorilor economici relevanți cu privire la informațiile primite privind accidente sau probleme de siguranță, în cazul în care aceștia au cunoștință de faptul că produsul în cauză a fost oferit de comercianții respectivi prin intermediul interfețelor lor;

(ii)

raportarea fără întârzieri nejustificate, prin intermediul Safety Business Gateway, a oricărui accident de care au cunoștință, care prezintă un risc grav sau provoacă daune reale sănătății sau siguranței consumatorului și care este cauzat de un produs pus la dispoziție pe piața lor online și informarea producătorului în acest sens;

f)

să coopereze cu autoritățile de aplicare a legii la nivel național și la nivel de Uniune, inclusiv cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), prin schimb regulat și structurat de informații privind ofertele care au fost eliminate în temeiul prezentului articol de către furnizorii de piețe online;

g)

a permite instrumentelor online operate de autoritățile de supraveghere a pieței să acceseze interfețele lor pentru a identifica produsele periculoase;

h)

să coopereze la identificarea, acolo unde este posibil, a lanțului de aprovizionare cu produse periculoase, răspunzând la solicitările de date în cazul în care informațiile relevante nu sunt disponibile publicului;

şi)

la cererea justificată a autorităților de supraveghere a pieței, în cazul în care furnizorii de piețe online sau vânzătorii online au introdus obstacole tehnice care împiedică descărcarea automată a datelor de pe interfețele lor online (extragerea datelor), să permită descărcarea acestor date exclusiv în scopuri de siguranță a produselor, pe baza parametrilor de identificare furnizați de autoritățile de supraveghere a pieței care solicită o astfel de descărcare.

CAPITOLUL V

SUPRAVEGHEREA ȘI APLICAREA LEGISLAȚIEI PIEȚEI

Articolul 23

Supravegherea pieței

1.

Articolul 10, articolul 11 alineatele (1)-(7), articolele 12-(15), articolul 16 alineatele (1)-(5), articolele 18 și 19 și articolele 21-24 din Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică produselor care intră sub incidența prezentului regulament.

2.

În sensul prezentului regulament, Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică după cum urmează:

şi)

Trimiterile la „legislația de armonizare a Uniunii”, „legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă”, „prezentul regulament și aplicarea legislației de armonizare a Uniunii”, „legislația de armonizare relevantă a Uniunii” și „legislația de armonizare a Uniunii sau prezentul regulament” din articolele 11, 13, 14, 16, 18 și 23 din regulamentul respectiv se interpretează ca trimiteri la „prezentul regulament”;

b)

Trimiterea la „legislația respectivă și prezentul regulament” de la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv se citește ca o trimitere la „prezentul regulament”;

c)

Trimiterile la „Rețeaua” din articolele 11-13 și 21 din regulamentul respectiv se interpretează ca trimiteri la „Rețeaua și Rețeaua pentru siguranța consumatorilor menționate la articolul 30 din prezentul regulament”;

d)

Trimiterile la „nerespectare”, „cazuri de nerespectare” și „neconformitate” din articolele 11, 13-16, 22 și 23 din regulamentul respectiv se interpretează ca trimiteri la „nerespectare a prezentului regulament”;

e)

Trimiterea la „articolul 41” din articolul 14 alineatul (4) punctul (i) din regulamentul respectiv se citește ca o trimitere la „articolul 44 din prezentul regulament”;

f)

Trimiterea la „articolul 20” din articolul 19 alineatul (1) din regulamentul respectiv se citește ca o trimitere la „articolul 26 din prezentul regulament”.

3.

Dacă se identifică un produs periculos, autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita informații de la producător despre alte produse fabricate folosind aceeași procedură, care conțin aceleași componente sau care fac parte din același lot de producție și care prezintă același risc.

Articolul 24

Raportare

1.

Statele membre transmit Comisiei, în termen de cel mult doi ani de la adoptarea actului de punere în aplicare menționat la alineatul (2) și, ulterior, în fiecare an, date privind aplicarea prezentului regulament.

După ce statele membre au furnizat datele lor, Comisia întocmește anual un raport de sinteză și îl pune la dispoziția publicului.

2.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, indicatorii pe baza cărora statele membre trebuie să raporteze datele menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (3).

CAPITOLUL VI

SISTEMUL DE ALERTĂ TIMPURIE SAFETY GATE ȘI PORTALUL SAFETY BUSINESS GATE

Articolul 25

Sistem de avertizare timpurie Safety Gate

1.

Comisia continuă să dezvolte, să modernizeze și să mențină sistemul de alertă rapidă pentru schimbul de informații privind măsurile corective pentru produsele periculoase („Safety Gate”) și să îi sporească eficacitatea.

2.

Comisia și statele membre trebuie să aibă acces la sistemul de alertă rapidă Safety Gate. În acest scop, fiecare stat membru desemnează un punct național unic de contact care este responsabil, cel puțin, de verificarea completitudinii notificărilor și de transmiterea acestora către Comisie spre validare, precum și de comunicarea cu Comisia în ceea ce privește sarcinile prevăzute la articolul 26 alineatele (1)-(6).

Comisia adoptă un act de punere în aplicare care precizează rolurile și sarcinile punctelor naționale unice de contact. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (3).

Articolul 26

Raportarea produselor periculoase prin intermediul sistemului de avertizare timpurie Safety Gate

1.

Statele membre raportează, prin intermediul sistemului de alertă rapidă Safety Gate, măsurile corective luate de autoritățile lor sau de operatorii economici, pe baza:

şi)

dispozițiile prezentului regulament referitoare la produsele periculoase care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor; și

b)

Articolul 20 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

2.

Statele membre pot, de asemenea, notifica măsurile corective planificate pentru produsele care prezintă un risc grav prin intermediul sistemului de alertă rapidă Safety Gate, dacă consideră acest lucru necesar din cauza naturii urgente a riscului pentru sănătatea sau siguranța consumatorilor.

3.

Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, statele membre informează Comisia cu privire la măsurile corective luate de autoritățile lor sau de operatorii economici în temeiul prezentului regulament, iar Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre. În acest scop, statele membre pot raporta sistemului de alertă rapidă Safety Gate măsurile corective luate de autoritățile lor sau de operatorii economici în temeiul prezentului regulament, al legislației de armonizare a Uniunii și al Regulamentului (UE) 2019/1020 în legătură cu produsele care prezintă un risc mai puțin grav.

4.

Autoritățile naționale transmit rapoartele menționate la alineatul (1) prin intermediul sistemului de alertă rapidă Safety Gate fără întârziere și, în orice caz, în termen de patru zile lucrătoare de la luarea măsurii corective.

5.

În termen de patru zile lucrătoare de la primirea unei notificări complete, Comisia verifică dacă aceasta respectă prezentul articol și cerințele pentru funcționarea sistemului de alertă rapidă Safety Gate instituit de Comisie în temeiul alineatului (10). Dacă notificarea este conformă cu prezentul articol și cu cerințele respective, Comisia o transmite celorlalte state membre.

6.

Statele membre raportează, fără întârzieri nejustificate, prin intermediul sistemului de alertă rapidă Safety Gate, actualizările, modificările sau retragerile măsurilor corective menționate la alineatele (1), (2) și (3).

7.

În cazul în care un stat membru raportează măsurile corective luate în legătură cu produse care prezintă un risc grav, celelalte state membre raportează prin intermediul sistemului Safety Gate măsurile corective sau alte acțiuni ulterioare luate în legătură cu aceleași produse și orice alte informații relevante, inclusiv rezultatele oricăror teste sau analize efectuate, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult patru zile lucrătoare de la luarea măsurilor sau acțiunilor.

8.

În cazul în care Comisia identifică, inclusiv pe baza informațiilor primite de la consumatori sau de la organizațiile consumatorilor, produse care ar putea prezenta un risc grav și pentru care statele membre nu au notificat prin intermediul sistemului de alertă rapidă Safety Gate, aceasta informează statele membre. Statele membre efectuează verificările corespunzătoare și, în cazul în care iau măsuri, le notifică prin intermediul sistemului de alertă rapidă Safety Gate în conformitate cu alineatul (1).

9.

Comisia implementează interfața menționată la articolul 20 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/1020 între sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 din regulamentul respectiv și sistemul de alertă rapidă Safety Gate, pentru a permite accesarea unui proiect de notificare din sistemul de informații și comunicare respectiv în sistemul de alertă rapidă Safety Gate, pentru a evita introducerea dublă a datelor.

10.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 45 pentru a completa prezentul regulament, specificând în special:

şi)

acces la sistemul de avertizare timpurie Safety Gate;

b)

funcționarea sistemului de avertizare timpurie Safety Gate;

c)

informații care ar trebui introduse în sistemul de avertizare timpurie Safety Gate;

d)

cerințele pe care trebuie să le îndeplinească notificările; și

e)

criterii pentru evaluarea nivelului de risc.

Articolul 27

Gateway de siguranță pentru afaceri

1.

Comisia administrează un portal online care permite operatorilor economici și furnizorilor de piețe online să furnizeze cu ușurință autorităților de supraveghere a pieței și consumatorilor informațiile menționate la articolul 9 alineatele (8) și (9), articolul 10 alineatul (2) litera (c), articolul 11 alineatele (2) și (8), articolul 12 alineatul (4), articolul 20 și articolul 22 (denumit în continuare „Portalul de afaceri pentru siguranță”).

2.

Comisia elaborează în prezent orientări pentru implementarea practică a Portalului de siguranță pentru întreprinderi.

CAPITOLUL VII

ROLUL COMISIEI ȘI COORDONAREA APLICĂRII LEGII

Articolul 28

Acțiunea Uniunii în legătură cu produsele care prezintă un risc grav

1.

În cazul în care Comisia ia cunoștință de un produs sau de o categorie specifică sau de un grup specific de produse care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, aceasta poate, din proprie inițiativă sau la cererea statelor membre, să ia măsuri adecvate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, adaptate gravității și urgenței situației, în cazul în care:

şi)

din cauza naturii problemei de siguranță pentru produsul, categoria sau grupul de produse în cauză, riscul nu poate fi abordat într-un mod adecvat gradului de gravitate și urgență al cazului, în conformitate cu procedurile stabilite de dispozițiile specifice ale dreptului Uniunii aplicabile produselor în cauză; și

b)

Riscul poate fi abordat eficient doar prin adoptarea unor măsuri adecvate la nivelul Uniunii pentru a asigura un nivel consecvent și ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor și buna funcționare a pieței interne.

Aceste măsuri pot include măsuri de interzicere, suspendare sau restricționare a introducerii sau a punerii la dispoziție pe piață a unor astfel de produse sau de stabilire a unor condiții speciale pentru evaluarea conformității acestora în ceea ce privește cerința de siguranță, după caz, sau pentru oferirea acestora, cum ar fi testarea reprezentativă pe eșantioane a acestor produse, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a siguranței consumatorilor.

Statele membre iau, în limitele sferei lor de competență, toate măsurile de aplicare necesare pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a acestor acte de punere în aplicare. Autoritățile competente ale statelor membre în cauză informează Comisia cu privire la măsurile de aplicare luate.

Comisia evaluează periodic eficacitatea măsurilor de punere în aplicare luate de statele membre și informează Rețeaua pentru siguranța consumatorilor cu privire la rezultatele acestei evaluări.

2.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (3). Actele de punere în aplicare precizează data de la care acestea încetează să se aplice.

3.

Din motive imperative de urgență justificate în mod corespunzător, legate de siguranța și sănătatea consumatorilor, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (4).

4.

Exportul din Uniune al unui produs a cărui introducere pe piața Uniunii sau punerea la dispoziție pe aceasta a fost interzisă în temeiul unei măsuri adoptate în temeiul alineatului (1) sau (3) este interzis, cu excepția cazului în care, din motive justificate în mod corespunzător, măsura respectivă îl autorizează în mod expres.

5.

Orice stat membru poate înainta Comisiei o cerere motivată pentru a examina necesitatea adoptării unei măsuri menționate la alineatul (1) sau (3).

Articolul 29

Cerere de aviz al Comisiei privind discrepanțele din evaluarea riscurilor

1.

Pentru produsele considerate periculoase pe baza unei decizii luate de o autoritate de supraveghere a pieței dintr-un stat membru în temeiul prezentului regulament, autoritățile de supraveghere a pieței din alte state membre presupun că respectivele produse sunt periculoase.

2.

În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței din alte state membre ajung la concluzii diferite cu privire la identificarea sau nivelul de risc pe baza propriei analize și evaluări a riscurilor, orice stat membru poate sesiza Comisia pentru un aviz, care, fără întârzieri nejustificate, emite un aviz cu privire la identificarea sau nivelul de risc al produsului în cauză, după caz. În cazul în care problema nu este sesizată Comisiei, aceasta poate însă emite un aviz din proprie inițiativă. Pentru a emite avizul menționat la prezentul alineat, Comisia poate solicita informații și documente relevante și invită toate statele membre să își prezinte observațiile.

3.

În cazul în care Comisia emite un aviz în temeiul alineatului (2), statele membre țin cont în mod corespunzător de acesta.

4.

Comisia elaborează orientări pentru punerea în practică a prezentului articol.

5.

Comisia întocmește periodic un raport privind aplicarea prezentului articol și îl transmite Rețelei pentru siguranța consumatorilor.

Articolul 30

Rețeaua de Siguranță a Consumatorilor

1.

Se înființează prin prezenta o rețea europeană a autorităților statelor membre competente în materie de siguranță a produselor (denumită în continuare „Rețeaua pentru siguranța consumatorilor”).

Rețeaua pentru siguranța consumatorilor servește drept platformă pentru coordonare structurată și cooperare între autoritățile statelor membre și Comisie, în vederea consolidării siguranței produselor în Uniune.

2.

Comisia promovează și participă la activitatea Rețelei pentru siguranța consumatorilor, în special prin cooperare administrativă.

3.

Sarcinile Rețelei pentru Siguranța Consumatorilor includ, în special:

şi)

facilitarea schimbului regulat de informații privind evaluările riscurilor, produsele periculoase, metodele și rezultatele testării, standardele, metodele de colectare a datelor, interoperabilitatea sistemelor de informații și comunicații, cele mai recente descoperiri științifice și utilizarea noilor tehnologii, precum și alte aspecte ale activităților de control;

b)

organizarea înființării și implementării unor proiecte comune de supraveghere și cercetare, inclusiv în contextul comerțului electronic;

c)

promovarea schimbului de expertiză și a celor mai bune practici și a cooperării în domeniul formării profesionale;

d)

îmbunătățirea cooperării la nivelul Uniunii în ceea ce privește activitățile legate de detectarea, retragerea și rechemarea produselor periculoase;

e)

facilitarea unei cooperări consolidate și structurate între statele membre în ceea ce privește aplicarea normelor de siguranță a produselor, în special pentru a facilita activitățile menționate la articolul 32; și

f)

facilitarea punerii în aplicare a prezentului regulament.

4.

Rețeaua pentru siguranța consumatorilor își coordonează activitățile cu alte activități în curs ale Uniunii legate de supravegherea pieței și siguranța consumatorilor și, după caz, cooperează și face schimb de informații cu alte rețele, grupuri și organisme ale Uniunii.

5.

Rețeaua pentru siguranța consumatorilor adoptă propriul program de lucru, care stabilește, printre altele, priorități pentru siguranța produselor și riscurile prevăzute de prezentul regulament în Uniune.

Reuniunile Rețelei pentru siguranța consumatorilor se organizează la intervale regulate și, dacă este necesar, la cererea justificată în mod corespunzător a Comisiei sau a unui stat membru.

Rețeaua pentru siguranța consumatorilor poate invita experți și alte părți terțe, inclusiv organizații ale consumatorilor, să participe la reuniunile sale.

6.

Rețeaua pentru siguranța consumatorilor este reprezentată în mod corespunzător în cadrul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, înființată în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020, și participă și contribuie în mod regulat la activitățile relevante ale acesteia legate de siguranța produselor, pentru a asigura o coordonare adecvată a activităților de supraveghere a pieței, atât în domeniile armonizate, cât și în cele nearmonizate.

Articolul 31

Acțiuni comune în domeniul siguranței produselor

1.

În cadrul activităților menționate la articolul 30 alineatul (3) litera (b), autoritățile de supraveghere a pieței pot conveni cu alte autorități relevante sau cu organizații care reprezintă operatorii economici sau consumatorii să desfășoare activități care vizează asigurarea siguranței și a protecției sănătății consumatorilor în legătură cu anumite categorii de produse puse la dispoziție pe piață, în special categorii de produse despre care se constată frecvent că prezintă riscuri grave pentru sănătatea și siguranța consumatorilor.

2.

Autoritățile relevante de supraveghere a pieței și entitățile menționate la alineatul (1) se asigură că acordul privind implementarea unor astfel de activități nu duce la concurență neloială între operatorii economici și nu compromite obiectivitatea, independența și imparțialitatea acestor entități.

3.

Comisia organizează periodic operațiuni comune cu autoritățile de supraveghere a pieței, în cadrul cărora autoritățile de supraveghere a pieței efectuează verificări ale produselor oferite online sau offline pe care le-au achiziționat sub o identitate ascunsă.

4.

Autoritatea de supraveghere a pieței poate utiliza orice informație obținută ca urmare a activităților comune desfășurate în cadrul unei investigații privind siguranța produsului inițiate de aceasta.

5.

Autoritatea de supraveghere a pieței în cauză pune la dispoziția publicului acordul privind acțiunile comune, inclusiv numele entităților implicate, și introduce acordul respectiv în sistemul de informare și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020. Comisia pune la dispoziție acordul respectiv pe portalul Safety Gate.

Articolul 32

Activități de inspecție coordonate simultane de către autoritățile de supraveghere a pieței („acțiuni de inspecție”)

1.

Autoritățile de supraveghere a pieței în cauză desfășoară activități de inspecție coordonate simultane (denumite în continuare „inspecții”) cu privire la produse individuale sau categorii de produse pentru a verifica conformitatea cu prezentul regulament.

2.

Cu excepția cazului în care autoritățile de supraveghere a pieței implicate convin altfel, Comisia coordonează investigațiile. Coordonatorul investigației, după caz, pune la dispoziția publicului rezultatele agregate.

3.

La efectuarea inspecțiilor, autoritățile competente de supraveghere a pieței implicate pot face uz de competențele de inspecție prevăzute în capitolul V și de alte competențe acordate acestora în temeiul legislației naționale.

4.

Autoritățile de supraveghere a pieței pot invita funcționari ai Comisiei și alte persoane însoțitoare autorizate de Comisie să participe la operațiunile de inspecție.

CAPITOLUL VIII

DREPTUL LA INFORMAȚIE ȘI CĂI DE RECURS JURIDICE

Articolul 33

Schimbul de informații între autorități și public

1.

Informațiile puse la dispoziția autorităților statelor membre sau a Comisiei cu privire la măsurile referitoare la produsele care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sunt, în general, puse la dispoziția publicului, în conformitate cu cerințele de transparență și fără a aduce atingere limitărilor impuse pentru activitățile de monitorizare și analiză. În special, publicul trebuie să aibă acces la informații privind identificarea produsului, natura riscului și măsurile luate. Aceste informații trebuie, de asemenea, puse la dispoziție în formate accesibile persoanelor cu dizabilități.

2.

Statele membre și Comisia iau măsurile necesare pentru a se asigura că funcționarii și agenții lor sunt obligați să protejeze informațiile obținute în sensul prezentului regulament. Aceste informații sunt tratate ca fiind confidențiale în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

3.

Protecția secretului profesional nu trebuie să împiedice furnizarea către autoritățile competente ale statelor membre și către Comisie a informațiilor esențiale pentru asigurarea eficacității activităților de monitorizare și supraveghere a pieței. Autoritățile care primesc informații acoperite de secretul profesional trebuie să asigure protecția acestora în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul național.

4.

Statele membre se asigură că, la autoritățile competente, consumatorii și alte părți interesate pot depune plângeri cu privire la activitățile de siguranță, supraveghere și control ale anumitor produse sau în cazul în care căile de atac oferite consumatorilor în cazul rechemării unui produs nu sunt satisfăcătoare. Astfel de plângeri vor fi urmărite în mod corespunzător. Autoritățile competente vor furniza reclamantului informații adecvate cu privire la acțiunile întreprinse, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 34

Portalul porții de siguranță

1.

În sensul articolului 9 alineatul (9), al articolelor 20 și 22, al articolului 31 alineatul (5) și al articolului 33 alineatul (1), Comisia administrează un portal Safety Gate care oferă publicului larg acces liber și deschis la informațiile selectate notificate în conformitate cu articolul 26 (denumit în continuare „portalul Safety Gate”).

2.

Portalul Safety Gate trebuie să aibă o interfață intuitivă pentru utilizatori, iar informațiile furnizate pe acest portal trebuie să fie ușor accesibile publicului larg, inclusiv persoanelor cu dizabilități.

3.

Consumatorii și alte părți interesate trebuie să poată informa Comisia cu privire la produsele care pot prezenta un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor prin intermediul unei secțiuni dedicate a portalului Safety Gate. Comisia va analiza în mod corespunzător informațiile primite și, după verificarea exactității acestora, le va transmite, dacă este cazul, statelor membre relevante fără întârzieri nejustificate pentru a asigura luarea măsurilor ulterioare adecvate. Comisia va informa consumatorii și alte părți interesate cu privire la acțiunile sale.

4.

Comisia adoptă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, normele privind transmiterea informațiilor de către consumatori în conformitate cu alineatul (3), precum și condițiile de transmitere a acestor informații către autoritățile naționale relevante pentru eventuale acțiuni ulterioare. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (3).

5.

Până la 13 decembrie 2024, Comisia va dezvolta o interfață interoperabilă care va permite furnizorilor de piețe online să își conecteze interfețele la Safety Gate.

6.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care specifică implementarea interfeței interoperabile pe Safety Gate în conformitate cu alineatul (5), în special în ceea ce privește accesul la sistem și funcționarea acestuia. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (3).

Articolul 35

Informații despre siguranța produselor de la companii și furnizori de piețe online pentru consumatori

1.

În cazul în care un produs este rechemat din motive de siguranță sau în cazul în care este necesar să se atragă atenția consumatorilor asupra anumitor informații pentru a asigura utilizarea în siguranță a unui produs („alertă de siguranță”), operatorii economici, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul articolelor 9, 10, 11 și 12, și furnizorii de piețe online, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul articolului 22 alineatul (12), se asigură că toți consumatorii în cauză sunt identificați și informați direct și fără întârzieri nejustificate. Operatorii economici și, după caz, furnizorii de piețe online care colectează date cu caracter personal ale clienților lor utilizează aceste informații în scopul rechemării produselor și al alertelor de siguranță.

2.

În cazul în care întreprinderile și furnizorii de piețe online au sisteme de înregistrare a produselor sau programe de fidelizare a clienților care permit identificarea produselor achiziționate de consumatori în alte scopuri decât contactarea clienților cu informații de siguranță, aceștia le vor oferi clienților opțiunea de a furniza date de contact separate, exclusiv în scopuri legate de siguranță. Datele cu caracter personal colectate în acest scop vor fi limitate la minimul necesar și utilizate exclusiv pentru contactarea consumatorilor în cazul unei rechemări de produs sau al unei alerte de siguranță.

3.

Comisia poate specifica, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru anumite produse sau categorii de produse, cerințe care trebuie îndeplinite de către operatorii economici și furnizorii de piețe online pentru a se asigura că aceștia pot înregistra un produs pe care l-au achiziționat pentru a primi o notificare directă în cazul unei rechemări de pe piață sau o alertă de siguranță referitoare la produsul respectiv, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (3).

4.

În cazul în care nu este posibil să se contacteze toți consumatorii afectați în conformitate cu alineatul (1), operatorii economici și furnizorii de piețe online, în conformitate cu obligațiile care le revin, difuzează un aviz de retragere sau un avertisment de siguranță clar și vizibil prin alte canale adecvate, asigurând o acoperire cât mai largă posibilă, inclusiv, acolo unde este disponibil, pe site-ul web al întreprinderii, pe canalele de socializare, în buletine informative și în punctele de vânzare cu amănuntul și, după caz, prin anunțuri în mass-media și alte canale de comunicare. Informațiile trebuie să fie accesibile persoanelor cu dizabilități.

Articolul 36

Notificare de retragere a produsului

1.

În cazul în care informațiile referitoare la o rechemare a unui produs din motive de siguranță sunt furnizate consumatorilor în scris, în conformitate cu articolul 35 alineatele (1) și (4), acestea trebuie să ia forma unei notificări de rechemare.

2.

Notificarea de rechemare, care poate fi ușor înțeleasă de către consumatori, trebuie să fie disponibilă în limbile statelor membre în care produsul a fost pus la dispoziție pe piață și trebuie să includă următoarele elemente:

şi)

un titlu cu textul „Retragere din motive de siguranță a produsului”;

b)

o descriere clară a produsului recuperat, inclusiv:

(şi)

imaginea, numele și marca produsului;

(ii)

numerele de identificare a produsului, cum ar fi numărul lotului sau numărul de serie și, dacă este cazul, o indicație grafică a locului în care acestea pot fi găsite pe produs; și

(iii)

informații despre momentul, locul și cine a fost vândut produsul, dacă sunt disponibile;

c)

o descriere clară a pericolului asociat cu produsul rechemat, evitând orice elemente care pot atenua percepția riscului de către consumatori, de exemplu utilizarea unor termeni și expresii precum „voluntar”, „de precauție”, „opțional”, „în situații rare” sau „în situații specifice” sau indicația că nu au fost raportate accidente;

d)

o descriere clară a acțiunilor pe care ar trebui să le întreprindă consumatorii, inclusiv o instrucțiune de a înceta imediat utilizarea produsului rechemat;

e)

o descriere clară a căilor de atac disponibile consumatorilor în conformitate cu articolul 37;

f)

un număr de telefon gratuit sau un serviciu online interactiv unde consumatorii pot obține mai multe informații în limbile oficiale relevante ale Uniunii; și

g)

încurajarea partajării informațiilor privind retragerea produselor cu alte persoane, acolo unde este cazul.

3.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un model pentru notificarea de rechemare, ținând cont de evoluțiile științifice și de cele ale pieței. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 46 alineatul (2). Comisia pune la dispoziție modelul respectiv într-un format care permite operatorilor economici să creeze cu ușurință notificări de rechemare, inclusiv în formate accesibile persoanelor cu dizabilități.

Articolul 37

Căi de atac legale în cazul rechemării unui produs din motive de siguranță

1.

Fără a aduce atingere Directivelor (UE) 2019/770 și (UE) 2019/771, în cazul unei rechemări inițiate de un operator economic sau comandate de o autoritate națională competentă, operatorul economic responsabil de rechemare oferă consumatorului o cale de atac eficientă, gratuită și promptă.

2.

Fără a aduce atingere altor căi de atac pe care operatorul economic responsabil de retragerea produsului le poate oferi consumatorului, operatorul economic oferă consumatorului posibilitatea de a alege între cel puțin două dintre următoarele căi de atac:

şi)

repararea produsului recuperat;

b)

înlocuirea produsului recuperat cu un produs sigur de același tip și de valoare și calitate cel puțin egale; sau

c)

rambursarea corespunzătoare a valorii produsului recuperat, cu condiția ca suma rambursării să fie cel puțin egală cu prețul plătit de consumator.

Prin excepție de la primul paragraf, operatorul economic poate oferi consumatorului o singură cale de atac în cazul în care alte căi de atac ar fi imposibile sau ar impune operatorului economic responsabil de retragerea produsului din motive de siguranță costuri disproporționate, ținând cont de toate circumstanțele, inclusiv dacă calea de atac alternativă ar fi putut fi furnizată fără inconveniente semnificative pentru consumator.

Consumatorul trebuie să aibă întotdeauna dreptul la o rambursare pentru un produs dacă operatorul economic responsabil de retragerea produsului din motive de siguranță nu a efectuat repararea sau înlocuirea într-un termen rezonabil și fără inconveniente semnificative pentru consumator.

3.

Reparațiile efectuate de consumator sunt considerate o cale de atac eficientă numai dacă acesta poate efectua reparația cu ușurință și în siguranță și dacă acest lucru este prevăzut în avizul de rechemare. În astfel de cazuri, operatorul economic responsabil pentru rechemarea din motive de siguranță trebuie să furnizeze consumatorilor instrucțiunile necesare, piese de schimb gratuite sau actualizări de software. Reparațiile efectuate de consumator nu îi privează pe aceștia de drepturile lor în temeiul Directivelor (UE) 2019/770 și (UE) 2019/771.

4.

Eliminarea produsului de către consumator se include în acțiunile care trebuie întreprinse de consumatori în temeiul articolului 36 alineatul (2) litera (d) numai dacă o astfel de eliminare poate fi efectuată cu ușurință și în siguranță de către consumator și nu afectează dreptul consumatorului la rambursarea sau înlocuirea produsului recuperat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

5.

Remedierea nu trebuie să cauzeze inconveniente semnificative consumatorului. Consumatorul nu suportă costuri de transport sau alte costuri pentru returnarea produsului. În cazul produselor care, prin natura lor, nu sunt transferabile, operatorul economic se ocupă de ridicarea produsului.

Articolul 38

Aranjamente voluntare

1.

Autoritățile naționale competente și Comisia pot sprijini memorandumuri de înțelegere voluntare cu operatori economici sau furnizori de piețe online, precum și cu organizații care reprezintă consumatorii sau operatorii economici, în vederea asumării de angajamente voluntare pentru îmbunătățirea siguranței produselor.

2.

Angajamentele voluntare asumate în temeiul unor astfel de acorduri voluntare nu aduc atingere obligațiilor operatorilor economici și ale furnizorilor de piețe online în temeiul prezentului regulament și al altor acte legislative relevante ale Uniunii.

Articolul 39

Acțiuni reprezentative

Directiva (UE) 2020/1828 se aplică acțiunilor de reprezentare intentate împotriva încălcărilor de către operatorii economici și furnizorii de piețe online ale dispozițiilor prezentului regulament care prejudiciază sau sunt susceptibile de a prejudicia interesele colective ale consumatorilor.

CAPITOLUL IX

COOPERARE INTERNAȚIONALĂ

Articolul 40

Cooperare internațională

1.

Pentru a îmbunătăți nivelul general de siguranță al produselor puse la dispoziție pe piață și pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional, Comisia poate coopera, inclusiv prin schimb de informații, cu autoritățile țărilor terțe sau ale organizațiilor internaționale în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Această cooperare se bazează pe principiul reciprocității, include dispoziții privind confidențialitatea echivalente cu cele aplicabile în Uniune și se asigură că orice schimb de informații se desfășoară în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii. O astfel de cooperare sau un astfel de schimb de informații se poate referi, printre altele, la:

şi)

activități de aplicare a legii și măsuri legate de siguranță, inclusiv în vederea prevenirii introducerii pe piață a produselor nesigure, inclusiv supravegherea pieței;

b)

metode de evaluare a riscurilor și de testare a produselor;

c)

retragerea coordonată a produselor și alte activități similare;

d)

aspecte științifice, tehnice și de reglementare pentru a îmbunătăți siguranța produselor și a dezvolta priorități și abordări comune la nivel internațional;

e)

probleme emergente de importanță semnificativă pentru sănătate și siguranță;

f)

utilizarea noilor tehnologii pentru îmbunătățirea siguranței produselor și creșterea trasabilității în lanțul de aprovizionare;

g)

activități de standardizare;

h)

schimb de funcționari și programe de formare.

2.

Comisia poate partaja informații selectate din sistemul său de alertă rapidă Safety Gate cu țări terțe sau organizații internaționale și poate primi informații relevante privind siguranța produselor și măsurile preventive, restrictive și corective luate de aceste țări terțe sau organizații internaționale. După caz, Comisia partajează aceste informații cu autoritățile naționale.

3.

Schimbul de informații menționat la alineatul (2) poate lua forma:

şi)

schimb nesistematic, în cazuri specifice și justificate în mod corespunzător; sau

b)

schimb sistematic pe baza unui acord administrativ care specifică tipul de informații care urmează a fi schimbate și termenii schimbului.

4.

Participarea deplină la Sistemul de alertă rapidă Safety Gate poate fi deschisă țărilor candidate și țărilor terțe, cu condiția ca legislația lor să fie aliniată la dreptul relevant al Uniunii și ca acestea să participe la sistemul european de standardizare. O astfel de participare implică aceleași obligații ca și statele membre în temeiul prezentului regulament, inclusiv obligații de notificare și de urmărire. Participarea deplină la Sistemul de alertă rapidă Safety Gate se bazează pe acorduri între Uniune și aceste țări, în conformitate cu modalitățile stabilite în acordurile respective.

5.

Orice schimb de informații în temeiul prezentului articol, în măsura în care privește date cu caracter personal, trebuie să fie în conformitate cu legislația UE privind protecția datelor. Datele cu caracter personal vor fi transferate numai în măsura în care un astfel de schimb este necesar exclusiv pentru protejarea sănătății sau a siguranței consumatorilor.

6.

Informațiile schimbate în conformitate cu prezentul articol se utilizează numai în scopul protejării sănătății sau siguranței consumatorilor.

CAPITOLUL X

PREVEDERI FINANCIARE

Articolul 41

Activități financiare

1.

Uniunea finanțează următoarele activități legate de aplicarea prezentului regulament:

şi)

îndeplinirea sarcinilor Rețelei pentru Siguranța Consumatorilor;

b)

dezvoltarea și operarea sistemului de avertizare timpurie Safety Gate, inclusiv dezvoltarea de soluții electronice de interoperabilitate pentru schimbul de date:

(şi)

între sistemul de avertizare timpurie Safety Gate și sistemele naționale de supraveghere a pieței;

(ii)

între sistemul de avertizare timpurie Safety Gate și sistemele vamale;

(iii)

cu alte sisteme relevante de acces restricționat utilizate de autoritățile de supraveghere a pieței în scopuri de aplicare a legii;

c)

dezvoltarea și întreținerea portalului Safety Gate și a portalului Safety Business Gateway, inclusiv o interfață software publică, cu acces nerestricționat, pentru schimbul de date cu platforme și terțe părți.

2.

Uniunea poate finanța următoarele activități legate de aplicarea prezentului regulament:

şi)

dezvoltarea instrumentelor de cooperare internațională menționate la articolul 40;

b)

elaborarea și actualizarea materialelor pentru pregătirea ghidurilor privind supravegherea pieței și siguranța produselor;

c)

furnizarea către Comisie a unor expertize tehnice sau științifice care vor ajuta Comisia să pună în aplicare cooperarea administrativă în domeniul supravegherii pieței;

d)

efectuarea de lucrări pregătitoare sau auxiliare în legătură cu implementarea activităților de supraveghere a pieței legate de aplicarea prezentului regulament, cum ar fi studii, programe, evaluări, orientări, analize comparative, vizite comune reciproce și programe de vizite, schimburi de personal, cercetare, dezvoltare și întreținere a bazelor de date, activități de formare, lucrări de laborator, teste de competență, teste interlaboratoare și lucrări de evaluare a conformității;

e)

campanii de supraveghere a pieței pregătite de Uniune și activități conexe, inclusiv resurse și echipamente, instrumente IT și formare profesională;

f)

desfășurarea de activități în cadrul programelor de asistență tehnică, cooperarea cu țări terțe și promovarea și dezvoltarea politicilor și sistemelor de supraveghere a pieței Uniunii în rândul părților interesate la nivel comunitar și internațional, inclusiv activități desfășurate de organizațiile consumatorilor pentru a îmbunătăți informarea consumatorilor.

3.

Sprijinul financiar din partea Uniunii pentru activitățile prevăzute în prezentul regulament se pune în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului31, fie direct, fie indirect, prin încredințarea sarcinilor de execuție bugetară organismelor enumerate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv.

4.

În fiecare an, Parlamentul European și Consiliul decid asupra creditelor alocate pentru punerea în aplicare a acțiunilor menționate în prezentul regulament, în limitele cadrului financiar aplicabil.

5.

Creditele alocate de Parlamentul European și de Consiliu pentru finanțarea activităților de supraveghere a pieței pot acoperi, de asemenea, cheltuielile aferente activităților de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare necesare pentru gestionarea activităților din cadrul prezentului regulament și pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, în special studii, reuniuni de experți, acțiuni de informare și comunicare, inclusiv comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale activităților de supraveghere a pieței, cheltuielile legate de rețelele IT pentru prelucrarea și schimbul de date, precum și alte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă suportate de Comisie pentru gestionarea activităților din cadrul prezentului regulament.

Articolul 42

Protecția intereselor financiare ale Uniunii

1.

Comisia ia măsuri adecvate pentru a se asigura că, atunci când sunt puse în aplicare acțiuni finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin controale eficiente și, în cazul în care se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, după caz, prin sancțiuni administrative și financiare eficiente, proporționale și disuasive.

2.

Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de audit, pe baza documentelor și a inspecțiilor la fața locului, asupra tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și subcontractanților care au primit fonduri din partea Uniunii în cadrul Programului privind piața unică și al programului care îi urmează, în conformitate cu dispozițiile și procedurile stabilite în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului32.

3.

OLAF poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile stabilite în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului33 și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, în vederea stabilirii existenței unor acte de fraudă, corupție sau a oricărei alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de grant sau un contract finanțat în cadrul programului.

4.

Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de grant rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele lor respective.

CAPITOLUL XI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 43

Responsabilitate

1.

Orice decizie luată în temeiul prezentului regulament care impune restricții privind introducerea sau punerea la dispoziție pe piață a unui produs sau care impune retragerea sau rechemarea acestuia nu aduce atingere evaluării răspunderii părții în cauză în temeiul dreptului penal național aplicabil cazului.

2.

Prezentul regulament nu afectează Directiva 85/374/CEE a Consiliului34.

Articolul 44

Sancțiuni

1.

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament, care impun obligații operatorilor economici și furnizorilor de piețe online și iau toate măsurile pentru a se asigura că aceste norme sunt puse în aplicare în conformitate cu legislația națională.

2.

Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

3.

Statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective, în cazul în care acestea nu au fost deja notificate, până la 13 decembrie 2024 și o notifică fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară care le afectează.

Articolul 45

Exercitarea competențelor delegate

1.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.

Competența de a adopta acte delegate menționate la articolul 18 alineatul (3) și la articolul 26 alineatul (10) se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată, începând cu 12 iunie 2023.

3.

Delegarea de competențe menționată la articolul 18 alineatul (3) și la articolul 26 alineatul (10) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în aceasta. Decizia de revocare produce efecte în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în aceasta. Aceasta nu afectează valabilitatea actelor delegate deja în vigoare.

4.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 18 alineatul (3) sau al articolului 26 alineatul (10) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 46

Procedura comitetului

1.

Comisia este asistată de un comitet. Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

3.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

4.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din acesta.

Articolul 47

Evaluare și revizuire

1.

Până la 13 decembrie 2029, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind principalele constatări. Raportul evaluează dacă prezentul regulament, în special articolele 18, 22 și 25, a atins obiectivul de consolidare a protecției consumatorilor împotriva produselor periculoase, ținând cont în același timp de provocările reprezentate de noile tehnologii și de impactul acestora asupra întreprinderilor, în special asupra IMM-urilor.

2.

Până la 13 decembrie 2029, Comisia întocmește un raport de evaluare privind punerea în aplicare a articolului 16. Raportul respectiv include, în special, o evaluare a domeniului de aplicare, a impactului și a costurilor și beneficiilor articolului respectiv. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

3.

Până la 13 decembrie 2027, Comisia evaluează modalitățile de implementare a dispozițiilor privind eliminarea conținutului ilegal de pe piețele online menționate la articolul 22 alineatele (4), (5) și (6), utilizând sistemul de notificare al Uniunii conceput și dezvoltat de Safety Gate. Această evaluare este însoțită, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

4.

Până la 13 decembrie 2026, Comisia publică un raport privind funcționarea conexiunii dintre sistemul de informații și comunicații menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 și Safety Gate menționat în prezentul regulament, inclusiv informații privind funcționalitățile acestora, îmbunătățirile suplimentare sau dezvoltarea unei noi interfețe, după caz.

5.

Până la 13 decembrie 2029, Comisia întocmește un raport de evaluare privind punerea în aplicare a articolului 44. Raportul respectiv include, în special, o evaluare a eficacității și a efectului disuasiv al sancțiunilor impuse în temeiul articolului respectiv. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

6.

La cererea Comisiei, statele membre furnizează acesteia informațiile necesare pentru evaluarea prezentului regulament.

Articolul 48

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 1025/2012

Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 se modifică după cum urmează:

1)

La articolul 10 se adaugă următorul paragraf:

„7. În cazul în care un standard european elaborat în completarea Regulamentului (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului* îndeplinește cerința generală de siguranță prevăzută la articolul 5 din regulamentul respectiv și cerințele specifice de siguranță menționate la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul respectiv, Comisia publică fără întârziere referința standardului european respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .”

2)

La articolul 11, alineatele 1, 2 și 3 se citesc după cum urmează:

„(1) În cazul în care un stat membru sau Parlamentul European consideră că un standard armonizat sau un standard european elaborat în completarea Regulamentului (UE) 2023/988 nu îndeplinește pe deplin cerințele stabilite în legislația de armonizare relevantă a Uniunii sau în prezentul regulament pe care este destinat să îl acopere, acesta informează Comisia în acest sens, oferind o explicație detaliată. După consultarea comitetului instituit prin legislația de armonizare relevantă a Uniunii, dacă există, sau a comitetului instituit prin regulamentul respectiv sau după consultarea experților sectoriali sub orice altă formă, Comisia decide:

(a) să publice, să nu publice sau să publice cu restricții referințele la standardul armonizat sau la standardul european în cauză în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ; și

sau să retragă trimiterile la standardul armonizat sau la standardul european care completează prezentul regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

(2) Comisia publică pe site-ul său web informații privind standardele armonizate și standardele europene elaborate în completarea Regulamentului (UE) 2023/988 care fac obiectul unei decizii în temeiul alineatului (1).

(3) Comisia informează organizația europeană de standardizare în cauză cu privire la orice decizie adoptată în temeiul alineatului (1) și, dacă este necesar, solicită revizuirea standardelor armonizate sau a standardelor europene elaborate în sprijinul Regulamentului (UE) 2023/988 în cauză.

Articolul 49

Modificare a Directivei (UE) 2020/1828

În anexa I la Directiva (UE) 2020/1828, punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„8) Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (JO L 135, 23.5.2023, p. 1).”

Articolul 50

Abrogare

1.

Directivele 87/357/CEE și 2001/95/CE se abrogă începând cu 13 decembrie 2024.

2.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și la Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa la prezentul regulament.

Articolul 51

Dispoziții tranzitorii

Statele membre nu împiedică punerea la dispoziție pe piață a produselor reglementate de Directiva 2001/95/CE care sunt conforme cu directiva respectivă și care au fost introduse pe piață înainte de 13 decembrie 2024.

Articolul 52

Intrarea în vigoare și începerea aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Prezentul regulament se aplică de la 13 decembrie 2024.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Întocmit la Strasbourg la 10 mai 2023.

ATAȘAMENT

TABEL DE CORELAȚIE

1 JO C 105, 4.3.2022, p. 99.

2 Poziția Parlamentului European din 30 martie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 25 aprilie 2023.

3 Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).

Directiva 87/357/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, având aspectul de a fi diferite de ceea ce sunt în realitate, pun în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor (JO L 192, 11.7.1987, p. 49).

5 Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).

6 Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

7 Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și hrana pentru animale, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE ale Consiliului, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu alimentele și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (JO L 338, 13.11.2004, p. 4).

Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).

10 Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

11 Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

12 Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a unei Agenții a Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1).

13 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).

14 Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

15 Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

16 Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind piața unică a serviciilor digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Legea privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1).

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte ale contractelor de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (JO L 136, 22.5.2019, p. 28).

20 Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte ale contractelor de furnizare de conținut digital și servicii digitale (JO L 136, 22.5.2019, p. 1).

21 Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acțiunile de reprezentare pentru protejarea intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (JO L 409, 4.12.2020, p. 1).

22 JO L 123, 12.05.2016, p. 1.

23 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

26 Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice (Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale comunitare și îmbunătățirea calității serviciilor (JO L 15, 21.1.1998, p. 14).

Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 aprilie 2018 privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete (JO L 112, 2.5.2018, p. 19).

Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008 (JO L 91, 29.3.2019, p. 1).

30 Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/417 a Comisiei din 8 noiembrie 2018 de stabilire a unor orientări pentru gestionarea Sistemului de informații rapide al UE „RAPEX”, instituit prin articolul 12 din Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor și sistemul de notificare a acestuia (JO L 73, 15.3.2019, p. 121).

31 Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și Decizia nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1).

32 Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor nereguli (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

33 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la răspunderea pentru produsele defecte (JO L 210, 7.8.1985, p. 29).

* Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (JO L 135, 23.5.2023, p. 1).”